Când preotul punea Sfânta împãrtãșanie în gura mea, am vãzut Sfânta împãrtãșanie ca o bucatã de carne și sânge!

monah-calugar

Un binecuvântat cãlugãr atonit, bãtrânul Augustin Rusul (1882 – 1965) era foarte smerit și harismatic. Cândva s-a arãtat diavolul în chilia lui ca un câine turbat. Arunca flãcãri din gurã și s-a aruncat asupra bãtrânului sã-l sufoce deoarece, dupã cum i-a spus, rugãciunile lui îl ardeau.

Bãtrânul Augustin s-a apucat și l-a aruncat de zid, strigând:

– Diavol rãu, de ce te lupți cu ființele lui Dumnezeu?

Diavolul, înfricoșat de primirea neașteptatã, s-a fãcut nevãzut. Mai târziu însã smeritul cãlugãr avea remușcãri deoarece a lovit pe diavol! Aștepta cu nerãbdare sã se lumineze, ca sã se ducã la duhovnicul lui, sã mãrturiseascã „pãcatul” sãu.

Intr-adevãr, imediat ce s-a luminat, s-a dus la duhovnicul sãu care locuia la o orã și jumãtate de mers pe jos și s-a spovedit.

„Duhovnicul meu însã era foarte înțelegãtor – povestea mai târziu bãtrânul – și nu mi-a dat nici un canon, dar mi-a spus sã mã împãrtãșesc. Eu, de bucurie, toatã noaptea am fãcut metanii și dupã aceea m-am dus la Sfânta Liturghie și m-am împãrtãșit.

Când preotul punea Sfânta împãrtãșanie în gura mea, am vãzut Sfânta împãrtãșanie ca o bucatã de carne și sânge! Și o mestecam ca sã o înghit! În același timp simțeam și o mare bucurie. Din ochii mei curgeau lacrimi dulci și capul meu lumina ca o lampã. Am fugit repede ca sã nu mã vadã pãrinții și rugãciunile de mulțumire pentru Sfânta împãrtãșire le-am citit singur în chilia mea”

”Păcatul bãtrânului Augustin”

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.