Ce se întâmplă dacă citești rugaciunile cu repeziciune?

O, omule! Adu-ţi aminte la rugăciune că stai înaintea lui Dumnezeu, că discuţi cu Dumnezeu, că-I vorbeşti lui Dumnezeu: „Doamne, miluieşte-mă! Doamne, dăruieşte-mi! Doamne, auzi-mă! Doamne, mântuieşte-mă!” ş.a. Fie de citeşti psalmi, fie de cânţi cântece bisericeşti, Domnului îi cânţi, spre Dumnezeu îţi îndrepţi cuvântarea: „Ţie, Doamne! Ţie, Doamne!” ş.a.

Cine eşti tu? Pământ şi cenuşă, sărman păcătos. Înaintea cui stai şi cu cine discuţi? Stai înaintea Sfântului şi Înfricoşătorului Dumnezeu, înaintea Căruia întreaga făptură, atât cea văzută, cât şi cea nevăzută. Tu eşti un mic şi sărman vierme, încă şi păcătos, şi te înfăţişezi, rugându-te, înaintea Veşnicului Dumnezeu, Celui Atotputernic. Cugetă tu însuţi de câtă smerenie şi evlavie este trebuinţă! Dacă înaintea împăratului pământesc stăm şi cerem cele dorite cu smerenie, cu atât mai mult înaintea Împăratului Cerurilor! Prin urmare: citirea rugăciunilor cu repeziciune, încât nici limba nu poate face faţă, nu ne aduce niciun folos.

Stihurile şi cântările care se zic în grabă fac numai oarece zgomot, iar cei ce citesc şi cântă repezit nu numai că nu se folosesc, dar se fac şi lucrători ai păcatului.

Sfântul Tihon din Zadonsk

Extras din „Comoară duhovnicească, din lume adunată”, Ed. Egumenița, Galați, 2008, pag. 48

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.