De ce ai divorțat? Actuala ta soție este cumva mai frumoasă decât precedenta?

Este minunat cînd doi oameni întemeiază o familie.

Un cunoscut de-al meu, rudă mai îndepărtată, a divorțat. Copiii au rămas în grija mamei. Nu peste mult timp acesta s-a recăsătorit. Și, într-o zi l-am întrebat:

-De ce ai divorțat? Actuala ta soție este cumva mai frumoasă decît precedenta?

-Nu, părinte!

Și eu care am crezut că cea de-a doua soție a sa era de o frumusețe rară. Dar s-a dovedit ca e de naționalitate străină, nici bogată și nici pe departe atît de frumoasă. Iar cu a doua soție nu a divorțat pentru că-și găsise alta mai frumoasă sau mai bogată.

-Îți voi spune așa, părinte. Toți cei 15 ani, cît am fost căsătorit, nu am avut parte nici de atenție, nici de de dragoste. Și nici nu am auzit de la ea nici un cuvînt de mîngîiere. De parcă nici nu am avut soție. Și trăiam eu așa ca un monah-în plină singurătate.

-Dar ce are așa deosebit actuala ta soție? Permite-mi să aflu! Doar sînt duhovnic, poți să-mi spui fără-ndoială.

Am crezut, că acuș va începe să-mi spună despre latura trupească, păcătoasă… Dar el mi-a răspuns astfel:

-Nimic deosebit, părinte! Pur și simplu, atunci cînd revin de la muncă, ea ia un vas, toarnă în el apă, adaugă puțină sare și zice:,, Pune-ți picioarele! Stai așa un pic și te odihnește, ai obosit astăzi. Iar eu îți voi masa degetele,,. Timp de cincisprezece ani de viață împreună cu fosta mea soție, niciodată nu mi-a făcut nici cel mai mic serviciu, nemaispunînd de spălatul picioarelor! Nici un cuvînt bun nu am auzit de la ea… Dar această străină, cu o așa dragoste mă îngrijește! Și oare sînt vinovat că am divorțat de prima soție?Trăiam cu ea ca un sărman, și acasă îmi era foarte greu…

Vedeți cum s-a întimplat? Un vas cu apă caldă, un pic de sare și multă dragoste – și viața omului devine minunată!Iată în ce constă secretul.

Fericirea nu se cumpară cu bani. Problema nu constă în lipsa banilor, ci în lipsa atașamentului și a unei dragoste sincere.

Atunci cînd copilul tău îți zîmbește și cîntă,- casa ta se transformă în rai. Și nu contează, dacă ai bani sau nu. Deschizi ușa și te gîndești:,,Acasă mă așteaptă, soția care mă iubește și se gîndește la mine,,. Iar soția în acest răstimp, se gîndește:,, În timp ce sînt ocupată cu grijile casei, soțul meu se gîndește la mine, la copilul nostru, la familie,,. Iată în ce constă fericirea.

Traducere şi adaptare Olga Armaş

Articol relatat de portalul pravmir.ru

http://altarulcredintei.md/un-vas-cu-apa-calda-un-pic-de-sare-si-multa-dragoste-si-viata-omului-devine-minunata/

loading...

De asemenea, ai putea dori...

3 răspunsuri

  1. Maria spune:

    Deci, in casnicie evorba despre propria persoana. Interesant…

  2. Daniela spune:

    Dar dacă el i-ar fi dat semne de iubire și ar fi menajat- o la rândul lui. Nu i-ar fi dat un bun exemplu? Mereu așteptăm de la celalalt atenție dar dacă am dărui întâi noi?
    Apoi îmi pare rău, nu mi se pare un motiv de divorț. Nu cred că în general divorțul face parte din învățătura noastră ortodoxă.

  3. Marta spune:

    Sunt femeie si as proceda la fel ca cel din aceasta învatatura. E mai rau si mai mare pacat sa tii pe cineva „ostatic” într-un asemenea cuplu, într-o asemenea familie (e orgoliu, e viciu, e egoism, e perfiditate, e ipocrizie, minciuna, sfidare, lipsa de respect pentru sufletul celuilalt). E mai rau sa ramâi ca un suflet gol si sa joci teatru într-un cuplu de „parada”, care de fapt e putred pe dinauntru. E ca si cum doua persoane s-ar prostitua unul în fata celuilalt, sau fata de celalalt, sub „adapostul” institutiei legale si crestine a casatoriei. Astfel de compromisuri distrug trupuri (care de fapt se întineaza pur si simplu si se prostitueaza unul în fata celuilalt, fara a resimti nimic pe plan sentimental), distrug psihicul uman, distrug demnitatea, distrug bunatatea si sinceritatea, distrug dorinta si cautarea de iubire adevarata si reciproca. In astfel de situatii, trebuie SA FUGIM DE COMPROMISURI care ne pot destabiliza psihic si spiritual. Iar în astfel de cazuri, divortul e o solutie corecta si lucida! A face compromisuri la nesfârsit, din teama, sau de dragul aparentelor, dorite de unul sau altul dintre parteneri, de familie, de societate, sau punând în fata „scuza”, ca faci asta pentru familie si copii, nu poate duce decât la o alterare, o distrugere morala, psihica si trupeasca, si la un teatru grotesc neîncetat. Acest teatru perpetuu va face pe parcurs ràu, atât celor doi soti, familiilor lor, prietenilor, cât mai ales copiilor, care, prezenti fiind si martori, 24h din 24h, a acestor doua fiinte total antagonice, care se forteaza cu scârba sa joace teatrul unei familii model, vor sfârsi prin a ràbufni, mai devreme sau mai târziu în viata lor, si poate si mai rau, se vor razbuna pe parinti, sau îi vor pune sa asiste, la aceleasi situatii, de care au avut si ei parte toata tineretea : de teatru macabru, omniprezent si care te strânge ca un nod în gât, sau care-ti sugruma încet dar sigur organele pe rând (suflul, respiratia, digestia, palpitatiile inimii, oxigenarea creierului, si pâna ajunge la suflet si-l roade încet si sigur pe dinauntru, pâna la moartea morala, spirituala si trupeasca).

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *