De ce să asculte femeia de bărbat?

Teribil de interesant este faptul că bărbații în majoritatea lor își doresc să fie ascultați de femeile lor (soțiile lor). Adesea la sluba cununiei când se citește apostolul, la auzul cuvintelor: „și femeia să se teamă de bărbat”, majoritatea bărbaților jubilează căci Biserica îi îndreptățește autoritatea față de femeie.

Aceasta se întâmplă pentru simplul fapt că fiecare aude ceea ce vrea fără să cunoască voința lui Dumnezeu. Sfinții Părinți potrivesc foarte bine lucrurile și ne explică ce presupune teama la care se referă apostolul. Este vorba despre teama de a nu pierde iubirea celuilalt, aceeasi teamă pe care trebuie să o avem și față de Dumnezeul iubirii.

Pe de altă parte ni se pun în față câteva analogii despre ascultare, fiindu-ne propus pe deoparte felul în care Biserica cea adevărată ascultă de Hristos, și ascultarea pe care trebuie să o aibă femeia de bărbat iar pe de altă parte felul de jertfire pe care l-a făcut Hristos față de Biserică și jertfa pe care trebuie să o facă soțul pentru soție. Știm foarte bine că între soți nu există grade de rudenie, iar Biserica ne învață că amândoi sunt un trup, deci grad zero de rudenie, deplinătatea unirii dintre două persoane sub binecuvântarea și puterea lui Dumnezeu.

Dar iată ce ne spune Sfântul Ioan Gură de Aur:

-„Vrei să te asculte femeia, așa cum ascultă Biserica de Hristos? Atunci străduiește-te și tu să te îngrijești de ea precum Hristos face pentru Biserică. Și dacă va trebui să-ți dai viața pentru ea sau să te ostenești de multe ori peste putere sau să suferi și să pătimești multe, să nu le eviți. Deoarece nu trebuie să uiți că deși vei suferi toate acestea, în esență nimic nu ai făcut, în comparație cu cele pe care le-a făcut Hristos pentru Biserică.”

-Pricinile tuturor relelor sunt păcatele. Din pricina păcatelor vin întristările; din pricina păcatelor, războaiele; din pricina păcatelor, bolile și toate patimile greu de vindecat, care ne necinstesc.”.

-Un cuvânt care a fost spus în mod simplu a răsturnat case întregi și a distrus și înecat suflete. Paguba pricinuită de bani este cu putință să o îndrepți, însă un cuvânt scăpat o dată din gură nu este cu putință să fie retras…”

-Ce ar fi putut exista mai paradoxal decât aceasta? Cele care sunt adunate se pierd, iar cele care se împrăștie rămân. Și pe bună dreptate, pentru că cele care se împrăștie prin milostenii le primește Dumnezeu și nimeni nu le poate lua din mâna Lui. În timp ce celelalte sunt așezate în visteriile omenești, unde mulți le poftesc și le invidiază.

Sfântul Ioan Gură de Aur

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *