Demonul desfrânării i s-a arătat Sfântului Cleopa în pustie și i-a spus: „Ce-ar fi dacă vei cădea în păcat?”
În viața duhovnicească, diavolul folosește multe mijloace subtile pentru a înșela sufletul omului, adesea fără ca acesta să-și dea seama. Părintele Cleopa Ilie atrăgea atenția asupra acestor ispite, sfătuindu-i pe credincioși să fie vigilenți și să respingă orice iluzie care îi poate îndepărta de calea mântuirii. De la înșelăciunea prin vise și vedenii, până la amânarea pocăinței sau ispitele trupești, părintele dezvăluia tacticile vrăjmașului și îndemna la smerenie, rugăciune și ascultare de Dumnezeu. Un episod cutremurător din pustie, unde ascultarea l-a salvat pe ieromonahul Arsenie Papacioc de la moarte, subliniază puterea acestui sfat. Relatările făcute de Arhimandritul Ioanichie Bălan în „Patericul românesc” ne arată cât de viclean poate fi cel rău și cât de necesară este o viață trăită cu discernământ duhovnicesc.
În ce fel ne păcălește diavolul, fără să ne dăm seama
Părintele sfătuia oamenii să nu creadă în vise și vedenii, ci dimpotrivă, să le respingă cu smerenie, pentru a nu fi înșelați de diavol. Despre vise, zicea: „Toate visele sunt de la diavoli. Doar cele care vestesc moarte și judecată sunt de la Dumnezeu. Dar dacă te aruncă în deznădejde, și acelea sunt tot de la diavoli”. Uneori mărturisea celor prezenți cum fusese și sfinția sa încercat, pe când era în pustie, și simțea o mireasmă de crini și de trandafiri când voia să citească Acatistul Acoperământului Maicii Domnului. Dar părintele n-a vrut să primească aceasta, rugându-se Maicii Domnului să îndepărteze de la el acea mireasmă, ceea ce s-a și întâmplat după 40 de zile.
Despre înșelăciunile vrăjmașului, mai zicea Părintele Cleopa: „Să știți că cele mai multe suflete de creștini le duce diavolul în iad prin amânarea pocăinței. La cei tineri le spune: «Ești tânăr. Acum vrei să te spovedești? Acum vrei să te rogi sau să postești? Nu-ți pierde timpul acum cu acestea. Trăiește-ți viața! Ai timp să te pocăiești mai târziu…». Celor maturi le spune: «Acum ai de crescut copii, ai de lucru. Mănâncă și bea, ca să ai putere. Te vei ocupa de suflet la bătrânețe…». Iar către cei bătrâni zice: «Toată viața te-ai ostenit și ai muncit. Mai ești și bolnav și neputincios. Și poate nu mori chiar acum. Mai ai timp…». Și în acest chip, amânând pocăința pe mâine, pe poimâine, la anul, la bătrânețe, ne înșală vrăjmașul mântuirii noastre cu amânarea. Dar Dumnezeu spune: Astăzi de veți auzi glasul Meu, să nu vă învârtoșați inimile voastre”.
Pe când era în pustie, Părintelui Cleopa i s-a arătat demonul desfrânării și i-a spus: „Ce-ar fi dacă vei cădea în păcat?”. Iar părintele a zis: „Oricând pot cădea, că ce-i bărbatul și ce-i femeia? Putregai și putoare sunt! Numai harul lui Dumnezeu ne ține”.
Altădată, tot pe când era la pustie, îl chinuia iarăși duhul desfrânării. Iar Părintele Cleopa a început să joace cu picioarele goale pe spini și așa a scăpat de acest demon cumplit.
Când îl întrebau frații din mănăstire ce mânca pe când era la pustie, părintele spunea că îi aducea un pădurar cartofi și el făcea socoteala să-i ajungă cam unul pe zi. Dar unui părinte duhovnicesc apropiat i-a spus că a mâncat și pământ, dar nu voia să mai știe ceilalți.
Odată, pe când Părintele Cleopa era retras în munți împreună cu ucenicul său, ieromonahul Arsenie Papacioc, s-a pornit o furtună în pădure. Părintele Arsenie îl chema pe Părintele Cleopa să vină lângă el, iar Părintele Cleopa stăruia să vină Părintele Arsenie lângă sfinția sa. În cele din urmă, Părintele Arsenie a făcut ascultare și s-a dus lângă Părintele Cleopa. În acel moment s-a produs un trăsnet puternic care a lovit chiar copacul sub care se adăpostise Părintele Arsenie. Iată ce înseamnă ascultarea!
