Despre falsa evlavie



rugaciune-cruce-campie

”Tatal, Care vede intru ascuns, iti va rasplati la aratare” (Matei 6,18)

Domnul nostru Iisus Hristos, intr-unul din primele capitole ale Evangheliei dupa Matei, adresandu-se celor ce postesc si vorbind de acel post bineplacut lui Dumnezeu, spune: ” Nu fiti ca fatarnicii, nu faceti fapte bune precum fatarnicii”. Toata aceste lucruri care se cuvin facute in numele lui Dumnezeu oamenii ”le-au adus pe pamant”, incepand sa le faca doar de vazul lumii. Domnul nostru se intristeaza vazand ca toate cele ce ar trebui sa porneasca de la Dumnezeu si sa se intoarca la El au fost intinate pe pamant.

El se straduieste necontenit sa indeparteze privirea si inima oamenilor de la lumea pacatului, facandu-le sa se indrepte spre cer. Oamenii au scornit, din trufie, milostenii facute, chipurile, pentru Dumnezeu, dar facand abstractie de oameni; rugaciuni catre Dumnezeu, dar care trec ”pe langa oameni”, post tinut doar pentru Dumnezeu, fara sa se tina seama de oameni. ”Vai voua, farisei fatarnici”, le spunea Domnul celor ce lucreaza cele ale lui Dumnezeu in mod formal, pentru a se slavi cu slava pamanteasca; ”primiti slava de la altii, iar slava cea de la unicul Dumnezeu nu o cautati” (Ioan 5, 44)! Mantuitorului nostru, Cel vrednic de toata cinstea si slava, Ii placea sa repete pentru Sine ca nu a cautat slava pentru Sine si nici nu a facut voia Sa, ci voia Tatalui ceresc, acum El vede de cele mai multe ori oameni nevrednici, intinati, falnici care nu fac decat sa caute necontenit pentru ei slava oameneasca, cautare care ii duce la fatarnicie.

Domnul ar vrea ca sufletele legate prea mult  de pamant sa se indrepte spre cer, ”precum sageata care -si cauta tinta” (Isaia 49, 2). Adica direct spre Cel care vede cele ascunse si care nu sufera prefacatoria. Domnul cel drept le spune oamenilor…, ci in fata Parintelui ceresc, Cel ce vede taina… ”Domnul vrea sa ne adune pe toti inaintea Parintelui Sau si al nostru”, sa tindem spre El cu privirile si cugetul, depasind evlavia de fatada, statornicind acea negraita relatie cu Tatal, Cel ce ne cunoaste ”in taina”, pana in adancul cel mai sincer si mai de pret al sufletului.

Parintele tau Cel de taina iti va raspunde si ti se va descoperi tot in taina. Iti va vedea nu numai rugaciunea neputincioasa, ci si postul cel dinauntrul inimii tale si chiar si pacatele ei, savarsite pe ascuns. Patrunzand in adancurile intinate ale sufletului tau, El nu se va ingretosa si nu se va indeparta de la tine. Un om s-ar indeparta; Dumnezeu, nu. Dimpotriva, El isi intinde mainile, ziua si noaptea spre poporul ”nesupus si cartitor” (Is 65,2), pentru a infrange cerbicia inimilor si a le aduce la El si pentru a revarsa asupra inimilor care Il cauta acel suflu de viata proaspata care sa faca din ele ”locas al lui Dumnezeu” (Efeseni 2, 22).

Extras din ”Fiecare zi, un dar al lui Dumnezeu”



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *