Dumnezeu nu intervine CONTRA propriei Sale creatii, contra universului

Brate deschise spre cer

Ca sa spunem ca universul este „trupul lui Dumnezeu”, aceasta nu poate fi decat o metafora, desigur. Iar daca este o metafora, atunci trebuie sa vedem ce întelegem prin ea.

Sfintii Parinti au comparat relatia (sau unirea) dintre trupul si sufletul omului cu fiecrul înrosit în foc. În aceasta imagine, trupul este fierul si focul este sufletul. Unirea dintre trup si suflet este atat de intima si de indisociabila precum unirea dintre fier si foc în fierul-înrosit-în-foc.

Putem spune, de asemenea, ca Dumnezeu este prezent în creatia Sa precum fierul înrosit în foc, dar trebui sa explicam ce se întelege prin aceasta imagine. Pentru noi, Dumnezeu este fiinta suprema, dar o Persoana, cu care vorbim / ne rugam etc. Dumnezeu este prezent în creatia Sa prin harul Sau, prin energiile Sale necreate, care însa nu se confunda cu fiiinta Sa. Prin aceste energii necreate Dumnezeu este prezent în mod personal si dinamic (nu static) în creatie. Toata creatia are ca fundament aceste energii necreate, care reprezinta deci partea cea mai intima, sâmburele creatiei. Dumnezeu „hraneste” creatia prin energiile Sale divine personale, si, desigur, creatia „suspina” dupa Dumnezeu (cum spune Apostolul Pavel) si asculta de Dumnezeu. În acest sens, parintele Nicolae Steinhardt relateaza undeva o poveste frumoasa în care un om al lui Dumnezeu se plimba printr-o padure primavara si se bucura de vederea creatiei lui Dumnezeu si zice la un moment dat unui mugure: „Spune-mi o rugaciune” – iar mugurele înfloreste. Este o „poveste exemplara” frumoasa.

Totusi, dupa cum spuneti, Dumnezeu nu intervine CONTRA propriei Sale creatii, contra universului. Ceea ce noi numim „minuni” nu sunt niste întamplari „contra” creatiei, ci niste amplificari, daca vreti, ale harului lui Dumnezeu, ale energiilor divine din inima creatiei. Minunile nu sunt deci împotriva ratiunii (universului), ci dincolo de ea, sau mai bine zis dincolo de gândirea omului lipsit de credinta. Sa va dau câteva exemple (din Vechiul si Noul Testament) ilustrative a ceea ce vreau sa spun.

Istoria lui Iona

Sunt doua minuni în istoria lui Iona: una ca a fost înghitit de un peste mare din pântecele caruia a iesit dupa 3 zile, iar a doua ca un vrej a crescut peste noapte atât de mare încât îi tinea umbra.

Ei bine, cercetatorii Vechiului Testament au descoperit ca exista un „peste mare” care ar putea face asta (un soi de casalot) în Marea Mediterana; în burta a astfel de pesti s-au descoperit un cal întreg odata, cazut probabil din vreo corabie scufundata. Minunea care s-a întâmplat cu Iona nu este deci contra naturii, contra creatiei, ci minunea a constat în faptul ca Dumnezeu a facut ca Iona sa fie înghitit de acest peste si sa supravietuiasca, fara sa putem spune exact cum.

Apoi iarasi cercetatorii au aratat ca exista o planta care ar corespunde descrierii din istoria lui Iona, si care creste foarte repede. Sigur nu creste peste noapte, dar din nou minunea nu a fost contra naturii, ci a constat (în mod fizic, daca vreti) în faptul ca aceasta planta a crescut mai repede cu harul / energia divina.

Pestele sfântului Petru

Stiti ca în Noul Testament Iisus îl trimite pe Petru sa pescuiasca si sa plateasca darea cu banul ce gaseste în gura pestelui. Ei bine, în Lacul Tiberiadei (Marea Galileii) exista un peste numit pâna astazi „pestele sfantului Petru”. Acest peste are obiceiul de îsi tine puii în gura când sunt mici, ca sa-i protejeze de alti pesti pradatori. Dar puii cresc si vor în continuare sa stea în gura mamei. Atunci pestele acesta ia de fundul apei o piatra în gura, ca sa împiedice puii, de-acum mai maricei, sa intre la loc în gura lui. Minunea care s-a întâmplat nu e, din nou, CONTRA naturii. Pestele a cules de pe fundul apei o moneda pe care a luat-o în gura ca sa împiedice puii sa revina. Minunea consta din nou în faptul ca creatia lui Dumnezeu participa la voia lui Dumnezeu atunci când Creatorul considera, ca sa se împlineasca ceea ce este de folos omului.

V-am dat aceste trei exemple nu ca sa rationalizam minunile, ci ca sa întelegem ca minunile nu sunt contra universului, ci sunt o participare a creatiei la lucrarea lui Dumnezeu.

Doamne ajuta.

Pr. Iulian Nistea

Sursa: nistea.com

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *