Eu sunt cu voi pân`la sfârșit și jertfa voastră acum un neam întreg va birui de iad și stricăciune



noua-icoana-a-sfintilor-din-inchisori_-man-diaconesti_

Sunt orb și gol, flămând și veșted, murdar și gârbov, însetat, uitat ca parcă-n groapă-n țintirim, dar nu-i nici Cruce, nici făclii, doar un miros fetid de moarte ce dintru mine-mi curge. Lovit, scuipat și-ngropat în negura uitării, de parcă viu, de parcă mort-a ști nu mai mi-e dat.

Turnat-au apă pe podea la minus 10 grade, e-un frig de gheață peste tot ce vrea întreg să mă-mbrace într-o adâncă amorțire și lungă eternă moarte.

Sunt singur, nu-i umăr și nici șoaptă, nici viu grai să aud, ce-aș vrea să cânt, așa cum într-u satu doxologiam, psalmodiam atunci când la Altar ședeam plecat spre Tatăl cel Ceresc, vedeam Lumina și-n haina Învierii stam. Eram curat și drept în faptă, cu râvna plin eram, jertfeam și sângele din trup pe care El mi-l da. Eram purtat de Cerul tot, vedeam și Rai și lună dar, după un timp o ceață grea coboară-n tot pământul, întregul verde vestejit ca parc-o grea vestire și-ncet-ncet se-ngălbeni natura toată și eu mâhnit o întreb-ai:

– Ce vrei a-mi spune oare?

…dar ea tăcea și-mi arăta, murind cu mine odată şi-nspăimântat, cutremurat întreb și strig la Domnul:

– ”Ce vrei cu mine a face?”

Pe la amiază parcă fu când văd călăi venind, m-aruncă-n dubă dezgolit de haină și lumină, lovit cu greu și-ntrebat de voi semna ori ba, să lepăd a mărturisi Altarul. Dar nu putui eu lepăda pe Cel ce dintru care eu m-am născut și amestecat cu Dânsu la un loc… Și mâniați au început a rupe și dintru barbă și dintru trup cu-o ură neoprită și înjurau și blestemau, se războiau și prigoneau pe Cel ce-n inimă purtam și către care jinduiam, bucăți din mine desprindeau, răzând, hulind și pângărind și-n beci pe jos m-au prăvălit. E-un frig de iad și măzga jos duhoare grea împrăștie.

– Mai crezi bandit în Dumnezeu?… Acele fiare mă-ntreabă dar să răspund putere n-am.

Surprins în colț mai simt un trup, puroi ca haină are el… Spre el mă duc încet și greu:

– Mai ești tu viu ori ai plecat?, întreb eu acel suflet ce ca o umbră sta zvârlit în sânge și durere, atât de tare sfâșiat el nici nu observară că lângă el eu stăm acum.

– Mă doare, mă doare rău, îmi spuse el.

– Ești Înger de Lumină, la Cer venit-ai să mă iei?

Ne jeluim, ne tânguim.

– O, Doamne, Doamne al meu, aș vrea să pot dar nu mai pot. O, Maica mea, mă dor cumplit a mele răni, oțet și sare pus-au ei pe carnea-mi sângerândă.

– O, Maica mea, mi-e atât de frig și-s însetat, îndurerat, cutremurat, unde ești Tu, Maica mea?

– Eu sunt aici, copile drag!

– O, Maica mea, nu ne lăsa!

– Am fost cu voi dintru-nceput și-n moarte și-n înviere, am suferit cu voi calvar și întru fiere și oțet, am stat cu voi-n durere și întru lanțuri și în chin. Să îndrăznești, copile drag, căci El a biruit. Eu sunt cu voi pân` la sfârșit și jertfa voastră acum un neam întreg va birui de iad și stricăciune. Mai rabdă un pic căci El pe norii biruinței va apărea și va salva pe cei ce–n lanțuri au dobândit cununa nemuririi, căci El, Cel falnic Împărat, ospăţ de cinste a pregătit s-adape–n cinste și lumină și goi, flămânzi și însetați, bolnavi, orfani, pe cei de lume blestemați și aprig prigoniți, bucate alese a pregătit și ca un Tată tremurând așteaptă a pune toate pe masa tristă așteptând pe cei din tină sfâșiați și deveniți Lumină!

Pe gheață jos stam întins acum și pe al meu frate în necaz pe mine-mi așezat măcar o țâră de lumin` să prinză-ntrupu-i rece.

Când ochii-nchid de grea și ultimă durere mă văd la pieptul mamei strâns, miros de mir și candeli dalbe aprinsă lângă sobă, stăm genunchiați și ne rugam, purtat în duh lumină și simt cum inima-mi bătea, cu pieptul ei se-amesteca.

Mă sting ușor și simt cum viața-mi curge spre trupul fratelui pribeag și sper ca el să scrie apoi în șoapte și lumină că în celule întemnițat e chiar Hristos Cel Luminat.

”Azi noapte Iisus a intrat în celulă,
O,ce înalt și ce trist era Christ!
Lumea a intrat după El în celulă
Și-L făcea și mai înalt și mai trist…”

(Iisus in celulă – Radu Gyr)

Sfinților Mucenici ai temnițelor comuniste,rugați-vă pentru noi!

(Maria-Daniela Vicol) ortodoxiatinerilor.ro



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *