Harul lui Dumnezeu şi noutatea e tămăia care alungă diavolul trândăviei

Câteodată mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, dar îmi place să trândăvesc în pat. Câteodată mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură dar citesc cu mare uşurinţă articole pe internet. Uneori mi-e lene să mă trezesc să mă duc la servici, dar mă trezesc uşor când trebuie să plec într-o călătorie. Mi-e lene să fac mătănii şi îmi e mai uşor să mă aşez în genunchi în pat şi să-mi cer iertare. Mi-e lene să fac ce trebuie, dar fac uşor ceea ce vreau.

Oare de ce lenea se leagă doar de ce-i bun ? De ce nu mi-e lene să fac păcatul? De ce nu mi-e lene să mănânc mult?, să vorbesc aiurea, să mă mândresc, să judec, să bârfesc ?  E clar că lenea e de la trup şi de la diavol. Lenea e o ispită…

Olivier Clement spunea că: „Trandavia înseamna uitarea, adica neputinţa de a se uimi, de a se minuna, sau pur şi simplu de a vedea… de a nu mă mai opri, cuprins de emoţie, la auzul unei melodii sau la vederea unui trandafir, de a nu mai da slavă şi mulţumire lui Dumnezeu pentru ele pentru că totul mi se cuvine. Când nu-mi pasă că totul este înradacinat în taină şi că taina locuieşte în mine. Când uit de Dumnezeu şi de creaţia Lui. Când nu mai ştiu să mă accept ca o creatură cu destin veşnic. Când uit de moarte şi de ceea ce i-ar putea urma.”

Lenea e amorţire în păcat. Lenea este plictiseală iar leacul plictiselii este noutatea.

Când mi-e lene să citesc din Sfânta Scriptură, o citesc în limba engleză sau ascult Noul Testament audio. Când mi-e lene să mă rog lui Dumnezeu, mă duc în altă cameră şi mă rog în alt decor. Dacă mi-e lene să citesc din cărţi mă duc şi-mi aleg ce cartea vreau eu din bibliotecă şi-o răsfoiesc. Când mi-e lene să mă trezesc dimineaţa sar repede din pat ca să nu apuce lenea să mă prindă şi mai tare. Dacă mi-e lene să fac mătănii fac închinăciuni.

Când mi-e lene cer ajutorul lui Dumnezeu. Harul lui Dumnezeu şi noutatea e tămăia care alungă diavolul trândăviei.

Împărăţia cerurilor este bucurie veşnică, dar o bucurie într-o continuă noutate, într-o permanentă revelare a lui Dumnezeu faţă de noi. Harul lui Dumnezeu este mereu nou pentru noi.

Suferinţa e o mare noutate pentru noi! Cum să sufăr şi eu ca Hristos? Hristos a suferit pe cruce, eu sufăr foamea ca să scăp de lăcomia pântecelui, sufăr vorba urâtă ca să scăp de mândrie, sufăr frigul că să mi-aduc aminte de cei săraci, sufăr tăcerea ca să scap de vorba multă….

„Să nu încetăm de a face binele, căci vom secera la timpul său, dacă nu ne vom lenevi”

Claudiu Balan

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *