Minunile Maicii Domnului la izvoare din țara noastră



maica-domnului-izvoare-izvor

Sinaxarul sărbătorii Izvorul Tămăduirii vorbeşte de minunile făcute de Maica Domnului la izvorul din apropierea Constantinopolului şi despre bisericile construite ca mulţumire aici de împăraţii Leon cel Mare (457-474) şi Justinian (527-565). Dar şi pe întinsul ţării noastre Maica Domnului a făcut minuni la diferite izvoare. În jurul lor s-au ridicat biserici şi mănăstiri care au ca hram „Izvorul Tămăduirii”.

Izvorul tămăduitor de la Mănăstirea Ghighiu, judeţul Prahova, a fost descoperit în jurul anului 1817 de un călugăr pe nume Agapie, care a venit de la Mănăstirea Cernica pentru a căuta un loc unde să ridice o mănăstire. „Aici exista o livadă cu meri, în care călugărul s-a odihnit. Aţipind, a fost trezit de susurul apei care a izvorât atunci. Această minune l-a făcut să înţeleagă că acesta era locul pe care el îl căuta, loc binecuvântat de Dumnezeu”, spune maica stareţă Eupraxia Neacşu. Biserica mănăstirii a primit hramul „Izvorul Tămăduirii”. „De atunci curge încontinuu şi nu are nici pompă care să scoată apa. Multă lume s-a tămăduit la apa aceasta. În ziua hramului, după ce stau la Sfânta Liturghie, oamenii merg la izvor şi iau apă. Credincioşii au mare evlavie la acest izvor, stau la coadă chiar şi câteva ore. Multe minuni se fac la acest izvor cu cei care vin cu evlavie şi credinţă”, mai spune maica stareţă.

Lângă Mănăstirea Glavacioc din judeţul Argeş se află un izvor, despre apa căruia se spune că este făcătoare de minuni. Acesta izvorăşte de sub altarul bisericii şi iese la suprafaţă la poalele colinei pe care este aşezată mănăstirea. Apa lui formează un mic lac. Prima minune s-a petrecut cu Vlad Vodă Călugărul, care s-a vindecat de o boală de stomac, ulcer sau gastrită.

Când a ajuns voievod al Ţării Româneşti, n-a uitat binefacerea pe care a primit-o de la această apă binecuvântată, devenind unul dintre cei mai importanţi ctitori. Credincioşii care poposesc la mănăstire coboară şi la „sfânta fântână cu apă pururea curgătoare şi de minuni făcătoare”, cum spune pisania. „Minuni se întâmplă în fiecare zi la acest izvor. Oameni de peste tot din ţară vin şi iau din această apă şi o păstrează timp îndelungat, fără ca să-şi piardă proprietăţile. Cei bolnavi simt în trupul lor puterea acestei ape vindecătoare, care o face să fie atât de căutată”, spune protos. Casian Creţu, stareţul Mănăstirii Glavacioc.

Tot în judeţul Argeş se află şi Biserica „Sfântul Ierarh Nectarie Taumaturgul şi Sfântul Ierarh Calinic de la Cernica”, din satul Vâlcelele-Crâmpotani, comuna Merişani. În acest loc „ştiut din moşi-strămoşi ca spaţiu tainic de rugăciune, meditaţie şi tămăduire pentru înaintaşii noştri se găsesc şapte izvoare tămăduitoare”, spune pr. Daniel Gligore, parohul bisericii.

Tainic şi tămăduitor a fost acest loc atât pentru Vlad Ţepeş, Mihnea Turcitul şi alţi domnitori şi pelerini, care se opreau aici pentru rugăciune, meditaţie şi pentru a bea din apa izvoarelor, cât şi pentru Mircea cel Bătrân şi oştaşii săi retraşi aici când au otrăvit apele în lupta cu turcii de la Rovine.

Părintele paroh Daniel Gligore spune că printre cei vindecaţi aici au fost de orbire o pustnică, care se nevoia pe aceste meleaguri, şi o fetiţă de 10 ani, de muţenie un copil, iar de boli de piele, paralizie, boli digestive şi cancer mulţi alţi credincioşi care, mulţumind lui Dumnezeu, au ajutat la ridicarea acestei biserici.

I-a botezat în apa izvorului

Izvorul Tămăduirii de la Mănăstirea Dervent din judeţul Constanţa este mărturie a trecerii Sfântului Apostol Andrei prin aceste locuri. „Pentru a-i întări în credinţă pe cei care au crezut în Hristos, a lovit cu toiagul în pământ şi a izvorât apă cu care i-a botezat”, spune arhim. Andrei Tudor, stareţul mănăstirii. În perioada comunistă, în 1959, când mănăstirea a fost închisă, izvorul a ripostat oprindu-şi curgerea apelor tămăduitoare şi revărsându-şi apa numai de Izvorul Tămduirii. „După 1990, odată cu deschiderea mănăstirii, izvorul a început să curgă din ce în ce mai mult, astfel că din anul 2000 până astăzi izvorul nu s-a mai oprit decât pentru câteva zile, când a fost o secetă foarte mare”, explică stareţul. Datorită numărului mare de credincioşi care vin şi se închină şi iau apă din izvor, debitul izvorului fiind foarte mic, s-a construit un bazin care să colecteze apa izvorului şi s-a amenajat un mic paraclis pictat cu scene din viaţa Sfântului Apostol Andrei. „În aceste zile, mulţi oameni bolnavi vin să-şi caute vindecarea sufletească şi trupească. Mulţi dintre ei au primit ajutorul şi alinarea suferinţelor şi vin şi aduc mulţumire şi rugăciuni. Ei sunt cei care au mers şi au vestit în ţară şi în afara ei. Vin credincioşi şi din Bulgaria, chiar în număr foarte mare”, mai spune părintele stareţ Andrei. Dovada minunilor petrecute la acest izvor, susţine părintele stareţ, sunt cârjele lăsate la mănăstire de către credincioşi ca mulţumire pentru vindecările miraculoase.

În monografia judeţului Romanaţi din anul 1923 se menţionează legenda care povesteşte că Matei Basarab s-a vindecat cu apa izvorului de la Mănăstirea Brâncoveni din Olt. Acesta suferea de o boală de piele. El a mers într-o dimineaţă în pădurea care în vremea aceea era lângă satul Brâncoveni, mănăstirea fiind înconjurată de o pădure, însoţit de Dună Pietraru, omul său de încredere, şi mergând şi culegând flori şi umplându-se de tină pe mâini, s-a spălat la izvor. Când s-a şters cu batista, a observat că bubele pe care le avea de multă vreme pe mâini şi pe care nici un medic nu reuşise să i le vindece s-au vindecat ca prin minune. Şi-a scos şi încălţămintea şi s-a spălat şi pe picioare, unde avea bube. În urma vindecării, Matei Basarab a refăcut această mănăstire.

La ora actuală, izvorul este împodobit cu un mozaic reprezentând icoana Izvorul Tămăduirii a Maicii Domnului, care este şi unul dintre hramurile mănăstirii. „De această sărbătoare vine foartă multe lume la mănăstire. În anii trecuţi veneau oameni şi din ţări străine. Cu toţii au credinţa că li se uşurează bolile şi primesc ajutor. Atât la Izvorul Tămăduirii, cât şi la icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, la ora actuală, se întâmplă tămăduiri şi trupeşti, şi sufleteşti. Întotdeauna Dumnezeu lucrează după credinţa omului”, susţine sora Andreea Niculae, ghidul mănăstirii.

Şi în Brăila se află un izvor tămăduitor care izvorăşte de sub altarul Bisericii „Buna Vestire”, cunoscută ca biserica comunităţii greceşti din Brăila. A fost descoperit în anul 1863, în timp ce se efectuau lucrările de construcţie a sfântului lăcaş. Încă de pe vremea domnitorului Alexandru Ioan Cuza, s-a dus vestea despre această apă tămăduitoare. Credincioşii vin aici cu nădejdea în ajutorul tămăduitor al Maicii Domnului.

S-a vindecat de paralizie generalizată

Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus are unul din hramuri „Izvorul Tămăduirii”, deoarece în centrul mănăstirii se află o fântână cu un izvor cunoscut din vechime ca având o apă tămăduitoare pentru bolile trupeşti şi sufleteşti. Izvorul este atestat în documente pe la anul 1500. Sfântul martir voievod Constantin Brâncoveanu a ctitorit în 1696 biserica veche din centrul mănăstirii pentru călugării care erau adunaţi în jurul acestei surse de apă binefăcătoare. „Când a ales Sfântul Constantin Brâncoveanu hramul „Izvorul Tămăduirii” s-a gândit mai mult la tămăduirea sufletească, pentru că izvorul tămăduirii cel cu adevărat vindecător de toate bolile sufleteşti şi trupeşti este mijlocirea şi ajutorul Maicii Domnului”, spune ieromonahul Mihail Bobârnac, eclesiarhul mănăstirii, care ştie că până astăzi s-a păstrat tradiţia că apa de la fântână este tămăduitoare.

Oamenii au o evlavie deosebită şi la izvorul părintelui Arsenie Boca. Situat în afara mănăstirii, la 20 de minute de mers pe jos, credincioşii iau apă de la acest izvor şi pentru faptul că este o apă foarte curată. S-au făcut diferite teste şi s-a ajuns la concluzia că apa este asemănătoare cu apa distilată ca structură, având foarte puţine impurităţi. Nu îşi strică proprietăţile nici dacă stă un an de zile în sticlă. „La izvorul părintelui Arsenie, fântâniţa, cum îi spunem noi, s-au petrecut o seamă de fapte minunate prin puterea lui Dumnezeu. Unul dintre ele este povestit de părintele ieromonah Dionisie Ignat de la Albac, care povesteşte că student fiind, la începutul anilor â90, a venit după Paşti cu o fată care suferea de paralizie generalizată de 17 ani. Dar după ce a băut din apa izvorului a reuşit să meargă pe picioarele ei, vindecându-se de paralizie”, conchide părintele Mihail Bobârnac.

Un alt izvor cu apă vindecătoare se află la Mănăstirea Horăicioara din judeţul Neamţ. Aici are loc cea mai cunoscută procesiune din zona Neamţului, care se organizează cu ocazia sărbătorii Izvorului Tămăduirii. De zeci de ani, credincioşii vin la Mănăstirea Horaiţa, de unde pornesc în procesiune, pe distanţă de un kilometru, prin pădure, cu icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului („Izbăvitoarea de secetă”), spre Mănăstirea Horăicioara, lângă care se află un izvor. Acesta, singura sursă de apă din împrejurimi, este binecuvântat cu darul tămăduirii bolilor sufleteşti şi trupeşti ale celor care merg acolo cu credinţă. Anual, mii de pelerini vin aici să se roage şi să primească apa de la izvorul minunat.

Aşadar, vedem că puterea tămăduitoare a Maicii Domnului arătată la izvorul din capitala fostului imperiu bizantin, Constantinopol, s-a făcut simţită, peste veacuri, şi în apele care izvorăsc din pământul românesc, considerat cu bună dreptate grădina Maicii Domnului.

Sursa: ziarullumina.ro



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *