Mult pot pomenirile şi Sfintele Liturghii

Un ostaş, frate cu un preot, fiind în vremea războiului rănit, zăcea printre trupurile celorlalţi răniţi şi, venindu-şi în fire, şi-a legat singur rănile, iar când a vrut să se întoarcă acasă, a fost prins de duşmani şi acolo s-a tămăduit de răni.

Iar preotul, fratele lui, îl căuta printre trupuri ca să-l îngroape. Şi a aflat pe altul, asemănător cu fratele său, şi l-a îngropat cu cinste şi i-a făcut pomenire, slujind pentru el Sfânta Liturghie. Şi a arătat Domnul Dumnezeu o minune, că fratele preotului, ostaşul, fiind în robie, ca să nu fugă, a fost legat şi pus în fiare, dar toate legăturile şi fiarele acelea au căzut de pe el. Şi l-a întrebat stăpânul său ce înseamnă toate acestea şi cu ce farmece umblă. Iar ostaşul a răspuns: „Mi se pare că fratele meu, fiind preot şi socotind că sunt mort, face pentru mine Sfânta Liturghie şi, de-aş fi fost eu acum în lumea cealaltă, aş fi fost eliberat de chinuri”. Deci l-a vândut stăpânul său în alt oraş, dar şi acolo, orice legătură şi fiare se puneau pe el, toate se dezlegau şi cădeau. Şi acel al doilea stăpân, văzând că nici cu o legătură nu poate fi legat, l-a eliberat acasă, în ţara lui, ca să-i trimită de acolo preţul de răscumpărare pentru sine, precum i-a şi trimis, spunându-i fratelui său, preotul, toată întâmplarea.

Deci, mult pot pomenirile şi Sfintele Liturghii şi milostenia să ajute celor răposaţi, că nu numai sufletul, ci şi trupul pot să-l mântuiască. Dumnezeului nostru slavă, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Î.P.S. Pimen Arhiepiscop al Sucevei şi Rădăuţilor

Extras din „Din cuvintele duhovniceşti ale Sfinţilor Părinţi”, Ed. Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, Suceava, 2003, pag. 313-314

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *