Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii unuia dintre soţi

Nu este mai mare nenorocire pentru familie decât păcatul infidelităţii unuia dintre soţi. Aceasta este o lovitură cumplită, ca o spărtură în fundul corabiei, care ameninţă cu pieirea tot vasul.

Desigur, conştiinţa noastră primeşte sute de avertismente, întrucât căderea nu se săvârşeşte niciodată într-o oră. Căderea exte­rioară este pregătită de căderea lăuntrică de la Dumnezeu şi de la dreptatea Lui, de refuzul de a purta crucea credinţei şi credincioșiei, pe care soţii şi-o iau la cununie.

De altfel, căderile nu sunt de aceeaşi însem­nătate… Una este atunci când soţul, pierzându-şi sub înrâurirea alcoolului nu numai vigilenţa, ci şi cunoştinţa, a păcătuit fără să-şi dea seama. Trezindu-se, conştientizează cu groază ceea ce s-a întâmplat şi se târăşte în genunchi la soţia sa, blestemând ziua şi ceasul când a acceptat propu­nerea tovarăşilor săi de a chefui, de a-şi face de cap departe de casă.

Cu totul altceva este atunci când omul recu­noaşte în forul său interior că sentimentele au slăbit, că şi-a pierdut interesele familiale vitale, că nu mai există comuniune reală cu soţia, şi în­cepe să ofteze după o fericire îndoielnică „în ţa­ră depărtată”, ca fiul risipitor, şi să caute un su­flet care să-l înţeleagă, să-i împărtăşească neca­zul, pe care în cele din urmă îl găseşte şi cu care, în „semn de recunoştinţă”, săvârşeşte păcatul de moarte al preacurviei, împlinind în felul acesta apostazia lăuntrică. Unuia ca acesta îi e mai greu să se pocăiască – iar pocăinţa sinceră şi profundă este singurul mijloc de a reface armonia iniţială, de a intra iarăşi în unirea şi conglăsuirea mântu­itoare pe care se întemeiază căsătoria.

În fine, nici nu voi mai vorbi aici despre al trei­lea caz, când soţul se aruncă cu cinism în braţele unei seducătoare, satisfăcându-şi pofta animali­că şi ridicând viciul la rangul de mod de viaţă. Curvarul îşi rezervă dreptul de a proceda la fel şi în continuare. Această ultimă situaţie presupune realmente deplina distrugere a Tainei Căsătoriei, căci despre ce prezenţă unificatoare a Dumnezeu lui Celui Viu în inimile omeneşti se poate vorbi atunci când inimile acestea sunt „arendate” pof­tei, desfrâului, senzualităţii?

Al doilea caz este mai dureros, pentru că, re­pet, mai întâi a fost omorât domeniul sufletescu­lui, după care a venit şi rândul căderii trupeşti. Dacă cel care a înşelat este creştin, el conştienti­zează imediat că se află în stăpânirea unui pă­cat de moarte, în închisoarea necunoştinţei de Dumnezeu. O asemenea greutate, un asemenea chin îi va cuprinde întreaga fiinţă, încât va vedea negru în faţa ochilor… Din imbolduri religioa­se, el se va pocăi, iar odată cu pocăinţa, în sufle­tul lui va învia simţul datoriei, răspunderii faţă de omul iubit cândva, şi conştiinţa îl va trage pe calea cea strâmtă şi anevoioasă a refacerii unită­ţii cu Ziditorul. Deplinătatea pocăinţei, săvârşită nu doar prin spovedanie, ci şi prin iertarea lui de către jumătatea sa, constă în renaşterea unităţii sufleteşti şi duhovniceşti, pe care le-o poate reda doar Domnul.

Primul dintre cazurile pe care le-am descris este cel mai puţin grav prin urmările sale, şi so­ţia trebuie să aibă destulă minte, înţelepciune, bărbăţie ca să înţeleagă, să-l primească înapoi pe soţ şi să-l ierte… Pentru că nimeni dintre noi nu e asigurat împotriva unei asemenea căderi, cu ori­care dintre noi se poate întâmpla asta. Diavolul e puternic, iar neputinţa omenească e mare.

Părintele Artemie Vladimirov

loading...

De asemenea, ai putea dori...

2 răspunsuri

  1. fraier spune:

    Si in ultimul caz ce facem, noi cele inselate? De ce nu aveti raspuns? pt. ca nu este …s-a distrus tot iremediabil!

  2. Metatron spune:

    Eu am patito pe pielea mea, dar bine ca nu eram casatorit cu ea, se intampla de te ataca psihic puternic, dar dupa cativa anii uiti si vine alta mult mai frumoasa si mai pe inima ta care sterge tot necazul provocat de aceea, acum si necazul asta cu despartirea are un rol benefic, te intareste si te pune in garda sa numai iti faci idoli din oameni.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.