O bătrână fără carte a cerut o Biblie și a spus ceva ce preotul n-a uitat toată viața

O întâmplare cu totul aparte, petrecută în anul 1960 în Tesalonic, a fost relatată de Părintele Stefanos Anagnostopoulos în volumul „Explicarea Dumnezeieștii Liturghii”, lăsând o amprentă profundă asupra celor care cred că simplitatea inimii poate depăși lipsa învățăturii. Întâlnirea dintre un predicator al vremii și o bătrânică fără carte a devenit, în mod neașteptat, o lecție de teologie vie.

Citește și: Atacuri nevăzute asupra familiei: ce a descoperit părintele Arsenie Papacioc despre farmece și căsătorii distruse

„În 1960 eram diacon la mitropolia din Tesalonic şi am mers la o librărie religioasă ca să iau o carte: înăuntru l-am întâlnit pe părintele Leonida, predicătorul de atunci al Sfintei Mitropolii.
N-au trecut nici două minute şi a intrat o bătrânică, în jur de 75 de ani. A dat bună ziua, a luat binecuvântare de la părintele Leonida şi a cerut o Biblie. Părintele Leonida a întrebat-o:
– Ştii să citeşti, măicuţă?
– Nu, a răspuns bătrâna.
– O cumperi ca s-o faci cadou copiilor sau vreunui nepot?
– Nu, nu! a răspuns bătrâna.
– Atunci ce faci cu ea dacă nu ştii să citeşti? O pui la icoană?
– Nu, nu.
– Atunci?
– Părinte, o iau ca dimineaţa şi seara să stau în faţa icoanei lui Hristos cu candela aprinsă, s-o deschid la început şi să-i zic Domnului: „Hristoase al meu, eu nu ştiu carte, însă toate câte sunt scrise pe pagina aceasta să mi le pui întâi în inimă (şi a aratat locul inimii), apoi în minte (şi a arătat fruntea) şi să mă luminezi să spun cele scrise întâi copiilor şi nepoţilor mei, iar după aceea tuturor celor care însetează după cuvântul Tău.”
Puţin timp am rămas fără glas de uimire, apoi părintele Leonida a binecuvântat acel suflet fericit şi i-a dăruit un Nou Testament.”

Citește și: Strigătul care alungă întunericul: „Chiar și în cea mai întunecată noapte, sufletul poate striga: Doamne…”

Această întâmplare simplă, dar plină de sens duhovnicesc, rămâne o mărturie a puterii rugăciunii și a credinței neclintite în cuvântul lui Dumnezeu, chiar și în lipsa unei educații formale. Cuvintele bătrânei rămân un testament viu al unei smerenii care luminează dincolo de cuvinte.