O, milostivul meu Părinte, şterge-mi toate amintirile mele în afară de una singură



lumanare-rugaciune

Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile – în afară de una. Căci amintirile mă îmbătrânesc şi mă slăbesc. Amintirile distrug ziua de azi. Ele apasă asupra zilei de azi cu trecutul şi îmi slăbesc nădejdea mea în viitor, fiindcă toate îmi şoptesc la ureche: “Va fi doar ceea ce a fost deja”

Dar eu nu doresc să fie doar ceea ce a fost. Eu nu doresc şi nici Tu nu doreşti, o, Doamne, ca viitorul să fie trecutul repetat. Soarele n-ar mai avea valoare dacă el ar urmări doar repetări de lucruri.

Cărările bătute îl induc în eroare pe călător. Ţărâna a umblat peste ţărână vreme îndelungată. Cărările pămâteşti au devenit plictisitoare, fiindcă ele au fost batute iară şi iară din generaţie în generaţie de-a lungul vremii. Şterge-mi, o, Doamne, toate amintirile mele în afară de una.

Doar o singură amintire te rog să nu o ştergi, ci s-o întăreşti în mine. Să nu ştergi, ci să întăreşti în conştiinţa mea amintirea slavei pe care am avut-o când mă aflam întru-totul cu Tine şi în Tine, înainte de timp şi de iluziile vremelnice.

Când şi eu eram o treime armonioasă în sfânta unitate, întocmai precum Tu eşti din veşnicie în veşnicie.

Când sufletul din mine era, de asemenea, în armonie şi prietenie cu conştiinţa şi viaţa.

Când sufletul meu era, de asemenea, un pântece fecioresc, iar conştiinţa mea era înţelepciunea în feciorie, iar viaţa mea era putere şi sfinţenie duhovnicească.

Când şi eu eram întru totul lumină şi când nu era niciun întuneric în mine.

Când şi eu eram extaz şi pace şi când nu erau chinurile dezechilibrului în mine.

Când şi eu te cunoşteam, întocmai precum Tu mă cunoşti pe mine şi când eu nu eram amestecat cu întunericul.

Când şi eu nu aveam hotare, nici vecini, nici pereţi despărţitori între “mine” şi “tine”.

Să nu-mi ştergi această amintire, Părintele meu, ci să mi-o întăreşti

Chiar dacă ea îmi descoperă prăpastia de-a lungul căreia călătoresc întru smerenie şi nimicnicie.

Chiar dacă ea mă desparte de prieteni şi de placeri şi distruge toate barierele dintre Ieri, Azi şi Mâine. (“Iisus Hristos, ieri şi azi şi mâine, este acelaşi” – Evrei 13,8)

Chiar dacă ea mă scoate din mine însumi şi mă face să par ieşit din minţi în ochii tovarăşilor mei de drum.

Cu adevărat, nicio tovărăşie nu-mi face placere, în afară de a Ta şi nicio amintire nu mă bucură în afară de amintirea Ta.

O, milostivul meu Părinte, şterge-mi toate amintirile mele în afară de una singură.

Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici, “Rugăciuni pe malul lacului”, “XXX”, Editura Anestis, 2006



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *