O patimă este o disfuncție, un dezichilibru care apare între dorință și nevoie, cu alte cuvinte – o boală psihică sau fiziologică instalată pe fondul abuzului de o necesitate vitală

Ce este o patimă?

O patimă este o disfuncție, un dezichilibru care apare între dorință și nevoie, cu alte cuvinte – o boală psihică sau fiziologică instalată pe fondul abuzului de o necesitate vitală. Patimi sunt numite toate disfuncțiile apărute din excesul cu care sunt hrănite atât nevoile firești ce țin de sfera fiziologică, reieșind din instinctul de conservare care oscilează între sexualitate, mâncare și securitate, cât și cele ce țin de sfera spirituală, cum ar fi cele legate de concurență și confort.

Sfinții Părinți împart patimile în trupești și sufletești. Între patimile trupești se numără desfrânarea, imbuibarea și beția, lenea, care îngrașă trupul, dar are o deschidere sufletească – din ea născându-se cea mai cumplită patimă sufletească: deznădejdea, care are ca mamă o altă patimă sufletească: mândria sau slava deșartă, care la rândul ei mare are un copil vitreg, anume invidia cea ucigătoare de frate, din care se nasc minciuna și setea de stăpânire, care este soră dreaptă cu arghirofilia (iubirea de arginți ).

Între patimi, cele mai cumplite sunt considerate patimile sufletești, cum ar fi mândria și invidia, care mai sunt numite și „nefirești” sau împotriva firii, la fel ca patima homosexuală, deoarece este firesc a mânca și a bea, fără asta întrerupându-se funcțiile vitale, dar este nefiresc să invidiezi și să-ți urăști aproapele pentru virtuțile pe care le are, deoarece asta nu numai că nu este vital pentru omul invidios, dar poate duce și la uciderea dintre frați, așa cum este cazul emblematic al lui Cain și Abel.

Părintele Savatie Baştovoi

Extras din Sindromul „cesăfac”, Ed. Cathisma, Bucureşti, 2014, pag. 14-16