Oricât de neplăcut ţi-ar fi soţul când este beat, tot e un trup cu tine



barbat-beat

Te plângi, roaba lui Dumnezeu, de bărbatul tău, te necăjești de soarta ta cea amară. Și cum să nu te necăjești, cum să nu te întristezi? Rar e zi de la Dumnezeu în care nenorocitul tău de bărbat să nu fie beat, rar e zi de la Dumnezeu în care să nu auzi de la el ocări, iar câteodată te și bate… Omul beat parcă e nebun: greu e să-i faci pe plac, caută mereu nod în papură… Și atunci, cum să nu se necăjească nevasta, cum să nu plângă?

Și plângi, necăjește-te, roaba lui Dumnezeu, de vreme ce amarul strivește inima ta ca o piatră grea, de vreme ce nu poţi să înduri liniștită toate necazurile. Prin plângeri nu faci decât să-ţi pui sare pe rănile inimii. Dar crezi că nenorocitul tău soţ este fericit așa cum e, înrăit în beţia sa? Oare sufletul lui nu suferă, oare conștiinţa lui nu e chinuită? Oare nu are de îndurat dureri chiar în trupul său otrăvit de votcă? Cine știe? Poate că sufletul lui suferă mai mult decât al tău: tu măcar ai conștiinţa liniștită, pe când el, rob al patimii sale, nu se poate stăpâni, dracul beţiei îl chinuie – cum să nu-ţi fi e milă de el? Și cui o să-i fi e milă, cine îi va fi înger păzitor, dacă nu tu, ajutorul lui dat de Dumnezeu? Și cine este mai aproape de soţ decât soţia? Va lăsa omul, s-a zis, pe tatăl său și pe mama sa, și se va lipi de soţia sa, și vor fi cei doi un trup (Mt. 19, 5). Acestea sunt cuvinte rostite de însuși Hristos, Mântuitorul nostru. Oricât de neplăcut ţi-ar fi soţul când este beat, tot e un trup cu tine – iar când pe tine te doare capul, ce faci, îl smulgi de pe umeri? Poate că Dumnezeu a rânduit să te măriţi tocmai cu acest om nenorocit, stăpâ- nit de patima beţiei, tocmai ca prin tine să mântuiască sufl etul lui sărman. Și dacă așa stau lucrurile, gândește-te: ce mare fericire ţi-a menit Dumnezeu – să fi i unealta lui Dumnezeu în lucrarea mântuirii unui om apropiat! Și atunci, mai poţi să cârtești împotriva sor- ţii tale amare? Așadar folosește toată puterea iubirii tale ca să mântuiești sufl etul nenorocitului tău de soţ! Iubirea soţiei e o mare putere. Inima ta a fost zidită pentru iubire; trebuie, deci, să trăiești cu inima, nu cu mintea, prin iubire, nu prin gândire… Nu vrea să te asculte? Te ocărăș-te? Nici atunci să nu te descurajezi, ci tocmai atunci să alergi mai mult la Dumnezeu, să cazi la Împărăteasa Cerurilor, fi erbintea și atotputernica noastră Apărătoare înaintea lui Dumnezeu. O, cât de puternică este rugăciunea ei către Domnul pentru femeile ca tine, care suferă fără vină! Ca să te mângâi, îţi voi povesti istorisirea unei femei muceniţe asemenea ţie despre felul cum i-a ajutat Împărăteasa Cerurilor. „Mult amar am văzut, multe lacrimi am vărsat din tinereţile mele, când bărbatul meu trăia în be- ţie. Ce câștiga, bea pe loc, în cârciuma din satul vecin. Odată, toamna târziu, au venit geruri mari, trei copii zăceau cu vărsat, pe moarte. A venit praznicul icoanei Maicii Domnului din Kazan. Dimineaţa devreme vine vecina și povestește că bărbatul meu s-a îmbătat iar, și-a băut și hainele de pe el, a rămas numai în cămașă. De amar, am că- zut pe laviţă și am început să mă tânguiesc cu deznădejdea în inimă. Vecina s-a speriat, a început să mă mângâie. «Astăzi, zice, este praznicul Împărătesei Cerurilor, e păcat să plângi așa, hai cu mine la biserică să ne rugăm, poate te ușurezi. Iar de copii o să aibă grijă deocamdată soacra…» Nu știam ce să mai fac de atâta amar cumplit; m-am sculat și m-am dus la biserică. Când am ajuns, acolo cântau foarte umilincios: «Apără- toare Osârdnică, Maica Dumnezeului Preaînalt, pentru toţi rogi pe Fiul Tău…» Lacrimile îmi curgeau râu; am căzut în genunchi și plângeam, și mă rugam, și parcă mi se rupea inima în bucăţi. Nu vedeam pe nimeni în jurul meu, numai auzeam: «De ce plânge așa, de parcă i-au murit și tatăl, și mama?» «Nu, ziceau alţii, nu mai are demult nici tată, nici mamă, însă o duce greu de tot: bărbatul ei…» Atunci am plâns și mai cu amar, am început să mă rog și mai fi erbinte: «Măicuţă, Apărătoarea mea! Cum să trăiesc eu?! Nu plec de la tine, apără-mă, mijlocește pentru nenorocita de mine!» Și a mijlocit Împărăteasa Cerurilor, a auzit rugăciunea mea amărâtă. N-am uitat până în ziua de azi: am ajuns acasă și nu-mi venea să-mi cred ochilor – bărbatul meu era acasă și era treaz… Mi-a scăpat fără să vreau: «Ce-i asta, Doamne? Nu cumva te trezești din beţie, bărbate?» «Da», zice, și privea la mine așa, cu teamă. Și a povestit că dimineaţa, cum s-a sculat din pat, s-a dus drept la cârciumă, și cum a ajuns la ușă și a pus mâna pe clanţă, parcă a strigat cineva după el: «Întoarce-te, du-te acasă!» Nici el nu și-a dat seama de ce s-a speriat, dar a rupt-o la fugă până a ajuns acasă. I-am povestit îndată cum n-am mai pus picătură în gură, sunt de-acum 25 de ani și mai bine.. Așa și-a încheiat povestirea femeia aceea simplă, fericită că i-a ajutat Împărăteasa Cerurilor ca bărbatul ei să-și bage minţile în cap și l-a izbăvit de patima beţiei. Roagă-te și tu pentru nenorocitul tău de bărbat, cere ajutor de la Sfinţii lui Dumnezeu, mai ales de la Mucenicul Bonifatie, care a fost el însuși ispitit de patimile curviei și beţiei, și ca atare îi poate ajuta pe cei ispitiţi…

SFÂNTUL TIHON DIN ZADONSK



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *