Părinte, să ştiţi că aşa m-am bucurat că aţi ajuns şi în casa noastră, că am pupat televizorul (că mă văzuse la televizor)

M-au întrebat unii: Cum îi televizorul, bun sau rău? Şi le-am spus: Dacă nu îi stricat, îi bun.

Dragă, acum să ne înţelegem. Orice lucru în mâinile omului poate să fie şi bun şi rău. După cum îl foloseşti. Dacă te robeşte televizorul, atunci îi rău. Dacă nu te robeşte şi poţi să urmăreşti la televizor numai lucruri pozitive, atunci îi bun.

Chiar a zis o femeie: Părinte, să ştiţi că aşa m-am bucurat că aţi ajuns şi în casa noastră, că am pupat televizorul (că mă văzuse la televizor). De ce o pupat televizorul? Păi l-o pupat pentru că o zis că îs eu acolo şi s-o gândit că o să mă pupe pe mine. Numai că eu am fost departe tare, că nu era o emisiune în direct, ci a fost o casetă înregistrată. Prin urmare, uite că oamenii se pot bucura de un lucru pe care ni-l dă civilizaţia noastră, de un lucru care ne poate fi de folos.

Eu sunt foarte împotriva faptului de a se uita cineva la filme necuviincioase la televizor, la spurcăciuni pe care şi le bagă în suflet şi care, după aceea, nu le mai poate scoate şi care lucrează, care-l excită şi care îi dau stări pe care nu le poate contracara.

Ori te uiţi la slujba de la televizor, ori te uiţi la meci, tot atâta-i! Şi de fapt, mulţi dintre credincioşi nu se uită cu atâta interes la Slujba Bisericii de la televizor cum se uită necredincioşii la meci.

Părintele Teofil Părăian

Extras din „Veniţi de luaţi bucurie”, Ed. Teognost, Cluj-Napoca, 2001, pag. 164

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.