Părintele care și-a prevăzut SFÂRȘITUL ne-a avertizat: „N-or să mai fie preoți, uşile încuiate, au să plângă lacătele la uşi, că nu va mai fi cine să facă slujbă”

Părintele Constantin Sârbu şi-a prevăzut sfârşitul. Ana Cristea ne povesteşte: Pe data de 3 octombrie 1975 urma să plec la băi. Aveam canon să nu mă împărtăşesc până de Crăciun. Totuşi, la sfârşitul lui septembrie, ştiind că plec, Părintele îmi spune:

– Pregăteşte-te să te împărtăşeşti duminică.

– Dar cum, Părinte? Am canon să nu mă împărtăşesc până la Crăciun.

– Ştiu eu ce-ti spun. Tu pregăteşte-te, duminică te împărtăşesc. De atunci presimtea el sfârşitul lui. La întrebările noastre, Matilda (Cocuta) Mircea îşi încheie amintirile spunându-ne: În vara anului când a murit, l-am visat pe Părintele Constantin Sârbu în curtea bisericii unde totul era uscat: pomii, florile, iarba. Când i-am povestit mi-a zis:

– Când voi pleca eu.

– Dar unde te duci?

– Vreau să mă duc în străinătate (nu voia să spună că va muri).

– Dar ce să cauti acolo, Părinte?

– Aşa o să vă uscati şi voi cum e pădurea asta uscată. Aveti grijă că vor veni timpuri grele. La urmă de tot n-or să mai fie preoti, uşile încuiate, au să plângă lacătele la uşi, că nu va mai fi cine să facă slujbă. Să vă duceti după un preot cu un picior încăltat şi unul descăltat. Cât îi aveti acum, cercetati-i şi împărtăşiti-vă. Atunci se va închide cerul şi nu veti mai avea de unde lua credintă. Aceea pe care o aveti, aceea să o păstrati. Să nu vă mândriti, să nu mintiti, faceti bine, căci dacă faceti păcate piere şi credinta. O părticică mică în adâncul inimii stă ascunsă acolo şi dacă faceti o faptă bună mai prinde şi ea viată, e veselă. Dar dacă voi nu faceti nimic, nu postiti, nu vă rugati, nu faceti milostenii, se micşorează, se micşorează… şi gata.

Extras din „Profeţii şi mărturii creştine pentru vremea de acum”, Ed. Cartea Ortodoxă, Alexandria 2008, pag. 388

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *