Profeția care se împlinește sub ochii noștri: ‘Va veni vremea ca oamenii să înnebunească și când vor vedea pe cineva că nu înnebunește se vor scula asupra lui, zicându-i că el este nebun, pentru că nu este asemenea lor’
Sfântul Antonie Cel Mare, una dintre cele mai importante figuri ale monahismului creștin, a lăsat în urmă cuvinte pline de înțelepciune, care par să rezoneze puternic cu realitatea zilelor noastre. Printre învățăturile sale se numără și aceste reflecții asupra ispitei, mântuirii și felului în care societatea poate ajunge să răstoarne valorile fundamentale:
„Acelasi a zis: nimeni neispitit nu va putea sa intre in Imparatia Cerurilor. Ca, ridica, zice, ispitele si nimeni nu este care sa se mantuiasca.”
Această afirmație subliniază ideea că drumul către mântuire nu poate fi lipsit de încercări. Ispitele sunt inevitabile, iar cel care nu le înfruntă nu poate dobândi adevărata credință. Într-o lume în care tentațiile materiale, ideologiile schimbătoare și valorile superficiale sunt ridicate la rang de norme sociale, devine din ce în ce mai dificil pentru omul credincios să își păstreze echilibrul spiritual.
„A zis iarasi: va veni vremea ca oamenii sa inebuneasca si cand vor vedea pe cineva ca nu inebuneste, se vor scula asupra lui, zicandu-i ca el este nebun, pentru ca nu este asemenea lor.”
Această profeție pare mai actuală ca oricând. Într-o epocă în care relativismul moral și confuzia spirituală domină societatea, cei care rămân ancorați în adevărurile de credință sunt adesea priviți ca fiind depășiți, extremiști sau chiar periculoși. Normele firești, transmise din generație în generație, sunt răsturnate, iar cine nu aderă la noile dogme impuse de curentele vremii este adesea marginalizat și atacat.
„Zis-a avva Antonie: am vazut toate cursele vrajmasului intinse pe pamant si suspinand am zis: oare cine poate sa le treaca pe acestea? Și am auzit glas zicandu-mi: smerenia!”
În fața provocărilor, a ispitelor și a presiunii sociale, Sfântul Antonie identifică smerenia drept singura cale de a trece prin aceste încercări. Într-o societate guvernată de orgoliu, mândrie și goana după succes personal, smerenia este adesea considerată o slăbiciune. Însă, în realitate, ea este o armă puternică împotriva degradării sufletești și a influențelor distructive.
Comentariul nostru
Privind în jur, nu putem să nu ne întrebăm: se împlinește această profeție în zilele noastre? Suntem martorii unei inversări a valorilor în care adevărul este privit ca minciună, iar minciuna ca adevăr? Societatea modernă, în încercarea de a redefini totul, pare să ajungă exact în punctul descris de Sfântul Antonie – un loc în care normalitatea este considerată o anomalie, iar cei care se încăpățânează să rămână credincioși principiilor eterne sunt tratați ca niște străini într-o lume care nu îi mai înțelege.
Citește și: Un călugăr pustnic a reușit să vadă ce se întâmplă după moarte: „Ceva de neimaginat…”
În acest context, întrebarea nu este doar retorică, ci devine un apel la conștientizare. Cât de departe suntem dispuși să mergem în această direcție? Și, mai important, cine va mai avea curajul să rămână statornic în credință, atunci când lumea îl va numi nebun pentru asta?
Oamenii deja au inebunit. Considera ca femeile si barbatii sunt la fel, considera ca femeile nu trebuie sa se supuna barbatilor, considera ca evolutia e atceva decat o fantezie pagana si multe altele.