Smerenia cea mincinoasă

Smerenia mincinoasă orbeşte omul în aşa hal, că îl sileşte nu numai să creadă că e smerit şi să dea de înţeles celorlalţi că este astfel, ci să o spună deschis propovăduind-o cu mare glas. („Urmarea lui Hristos”, cartea III, cap. 2).

Amarnic îşi bate joc de noi minciuna atunci când, amăgit fiind de ea, o recunoaşte drept adevăr.

Smerenia cea din har este nevăzută, aşa cum nevăzut este şi Dăruitorul ei – Dumnezeu. Ea este acoperită de tăcere, simplitate, nefăţămicie, lipsă de sforţare, libertate.

Smerenia cea mincinoasă poartă întotdeauna un chip prefăcut; prin aceasta, ea se face cunoscută lumii.

Smerenia cea mincinoasă iubeşte scenele; prin aceasta ea amăgeşte şi se amăgeşte. Smerenia lui Hristos este îmbrăcată în haină şi cămaşă (Ioan 19,23), în veşmântul cel mai nemeşteşugit; acoperită de acest veşmânt, ea nu se face cunoscută şi nu este băgată în seamă de oameni.

Smerenia este o chezăşie în inimă, o însuşire sfântă şi fără de nume a acesteia, o deprindere dumnezeiască ce se naşte în suflet, pe nesimţite, din plinirea poruncilor evanghelice. (Preacuviosul Avvă Dorotei, învăţătura a 2-a).

Sfântul Ignatie Briancianinov

Extras din „Despre înșelare”, Ed. Egumenița, Galați, 2010, pag. 113

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.