Taina nevăzută a drepturilor demonice: de ce un om nespovedit este sfâșiat de diavol, iar unul credincios rămâne neatins chiar și când răul se înfurie
Într-o mărturisire cutremurătoare, Sfântul Paisie Aghioritul a descris cu claritate lupta nevăzută dintre sufletul omului și forțele întunericului, subliniind rolul esențial al spovedaniei și pocăinței în îndepărtarea influenței demonice. Cuvintele sale scot la iveală realități greu de înțeles pentru omul contemporan, dar vitale pentru salvarea sufletului.
„Oamenii, cel puţin, să se ducă la un duhovnic ca să se spovedească, să fie îndepărtată înrâurirea demonică şi să poată gândi întrucâtva. Acum nu pot nici măcar gândi din pricina înrâuririi demonice.”
Sfântul accentuează că influența celui rău devine atât de puternică asupra celor care nu se spovedesc, încât aceștia își pierd chiar și capacitatea de a gândi limpede. Spovedania și metania sunt prezentate ca mijloace concrete prin care diavolului i se taie drepturile asupra sufletului omenesc.
„Metania, spovedania îi taie diavolului drepturile. În urmă cu puţin timp a venit în Sfântul Munte un mag şi a închis cu stâlpi şi plase tot drumul, într-un loc aproape de coliba mea. Dacă trecea pe acolo cineva nespovedit, i se întâmpla ceva rău. Nu avea cum să-şi dea seama de unde îi venise. Cum le-am văzut, mi-am făcut cruce, am trecut printre ele şi am risipit farmecele. Apoi vrăjitorul a venit la coliba mea, mi-a vorbit despre toate planurile lui şi şi-a ars cărţile. Faţă de cineva care e credincios, merge la biserică, se spovedeşte, se împărtăşeşte, diavolul nu are nici o putere, nici un drept. Face doar un pic de ham-ham, ca un câine fără dinţi. Insă, asupra cuiva care nu e credincios şi care îi dă dreptul, are mare putere, îl poate ucide; are dinţi şi îl poate sfâşia. După drepturile pe care i le dă un suflet este şi puterea lui asupra sufletului.”
Această întâmplare reală petrecută în Sfântul Munte arată că prezența credinței și a vieții duhovnicești autentice este o pavăză împotriva lucrării vrăjitorești și a demonilor. Imaginea câinelui fără dinți, folosită de Sfânt, simbolizează neputința diavolului în fața unui suflet curat, în contrast cu cruzimea lui atunci când are drepturi asupra unui om nepocăit.
„În ceasul din urmă, când sufletul e in rânduială şi urcă la Cer, e ca şi cum s-ar afla într-un tren în viteză şi ar alerga unii câini după el, alţii înaintea lui, lătrând cu toţii «ham-ham»; mai calcă trenul şi câte un câine. Dar dacă nu e în rânduială, e ca şi cum s-ar afla într-un tren care nu poate merge cu viteză mare, pentru că îi sunt stricate roţile, uşile deschise şi câinii intră înăuntru şi mai şi muşcă pe câte unul.”
Prin această metaforă, Sfântul Paisie oferă o imagine vie a morții sufletului pregătit și a celui nepregătit. Trenul cu viteză simbolizează trecerea sigură și senină către Împărăția Cerurilor, în timp ce trenul defect, cu ușile larg deschise, exprimă vulnerabilitatea sufletului nepregătit în fața forțelor demonice.
„Când diavolul a dobândit drepturi mari asupra omului şi îl are sub puterea sa, atunci trebuie căutată pricina, pentru ca drepturile să-i fie tăiate. Altfel, oricâtă rugăciune ar face ceilalţi, nu se îndepărtează. îl schilodeşte pe om. Preoţii tot citesc exorcisme, dar în cele din urmă plăteşte omul pentru că este şi mai abitir chinuit de diavolul.”
Avertismentul este clar: fără pocăință și curățire interioară, nici măcar cele mai puternice rugăciuni sau exorcisme nu au efect durabil. Diavolul rămâne atâta timp cât are drepturi, iar suferința omului se adâncește.
„Omul are trebuinţă să se pocăiască şi să se spovedească, pentru ca să fie tăiate drepturile pe care le-a dat diavolului şi pentru ca apoi acesta să plece; altfel va avea de tras. O zi, două zile, săptămâni, luni, ani, citeşte-citeşte exorcizări, dar dacă diavolul are drepturi, nu pleacă.”
Această învățătură profundă a Sfântului Paisie Aghioritul este un strigăt către sufletele rătăcite ale vremurilor noastre. Singura cale de eliberare este întoarcerea sinceră la Dumnezeu, prin spovedanie, rugăciune și viață curată. Altfel, lupta rămâne inegală, iar omul cade pradă unei puteri nevăzute, dar devastatoare.
