Țin diete stricte, dar nu postesc. Merg la psiholog, dar nu merg la duhovnic și nici la biserică
În contextul începutului Postului Mare, un călugăr aghiorit atrage atenția asupra semnificației profunde a acestei perioade și asupra modului în care oamenii se raportează la postire, rugăciune și schimbarea lăuntrică. El subliniază că acest timp rânduit de Biserică nu este doar o restricție alimentară, ci o șansă esențială de pregătire spirituală pentru marea sărbătoare a Învierii Domnului.
Citește și: Alertă în Ierusalim: Opt persoane reținute în Orașul Vechi după un incident care a stârnit indignare!
„Postul Mare este o oportunitate importantă pe care Biserica ne-o oferă pentru a ne pregăti pentru marea sărbătoare a Paștelui. Ne dorim ca această oportunitate, care ne este dată fiecăruia dintre noi, să nu treacă nevalorificată.” Aceste cuvinte evidențiază faptul că postul nu trebuie redus la un simplu obicei, ci trebuie înțeles ca o perioadă de aprofundare a credinței și de întărire sufletească.
Potrivit monahului, acest timp al postului este adesea presărat cu încercări, tocmai pentru a contribui la maturizarea duhovnicească a credincioșilor: „În timpul Postului Mare apar adesea ispite, încercări, scandaluri și căderi. Acestea au menirea de a ne maturiza, de a ne echilibra și de a ne îndrepta cugetul. Viața creștinilor, să nu uităm niciodată, este o viață a crucii. Fără cruce, nu există Înviere.” Această perspectivă subliniază că greutățile întâlnite în post nu sunt întâmplătoare, ci fac parte dintr-un proces necesar de purificare și întărire sufletească.
De asemenea, călugărul amintește că postul și rugăciunea nu sunt suficiente dacă nu sunt însoțite de virtuți esențiale precum smerenia și iubirea: „Postul Mare este o pregătire frumoasă și folositoare, un coridor semiumbrit care ne conduce spre o încăpere luminoasă. Cele două «picioare» ale Postului sunt rugăciunea și postul. Rugăciunea și postul, fără smerenie și iubire, nu aduc niciun rod. Postul și rugăciunea au menirea de a diminua egoismul nostru exagerat.”
O altă problemă ridicată de monah este faptul că mulți oameni nu conștientizează adevărata valoare a acestei perioade și aleg să rămână ancorați în superficialitate: „Mulți oameni fie nu cunosc, fie nu vor să aprofundeze sensul acestor zile, continuându-și viața monotonă. Deși spun că viața îi obosește, nu fac niciun pas spre o schimbare reală. Țin diete stricte, dar nu postesc. Merg la psiholog, stau ore întregi în fața televizorului, dar nu merg la duhovnic și nici la biserică. Omul de astăzi nu vrea să ofere nimic, ci doar să primească, fără efort și fără nicio jertfă personală.”
În opinia sa, Postul Mare funcționează ca un mijloc de revelație personală, confruntând omul cu propriile sale lipsuri spirituale: „Îi este frică să își privească propriul suflet. Se ferește sistematic de acest lucru. Trăiește cu angoasă în golul său interior. Postul Mare funcționează ca un aparat de radiografie, ca un aparat de fotografiat, ca o oglindă. Într-un fel, îl considerăm respingător, pentru că scoate la lumină realitatea noastră ascunsă.”
Citește și: MĂRTURIE: „Urcați-l pe nebunul ăsta în tren, că fără el nu pleacă trenul!” Și trenul a plecat!
Aceste reflecții pun în lumină importanța unei abordări autentice a postului și nevoia de introspecție sinceră, astfel încât această perioadă să nu fie redusă la un simplu obicei alimentar, ci să devină un prilej real de transformare interioară.
