Unde (nu) e adevărul, sau dacă unica șansă de a te îmbogăți este minciuna și trădarea – mai bine rămânem săraci …



Arhim. Augustin Zaboroșciuc

Cu multă durere, însă fără prea mare uimire privim deseori emisiuni pregătite minuțios, prin care prezentatorii sau cei care le comandă de fiecare dată adeveresc faptul că războiul împotriva Bisericii continuă, iar uneori devine și mai necruțător. Spunem: fără uimire, pentru că deja suntem deprinși cu criticile dure și argumentele „de doi bani” ale celor ce se cred a fi „puterea a patra” într-un stat, dar care în investigațiile lor jurnalistice, mai ales încele despre Biserică, arată o mare lipsă de profesionalism. Nu spunem multe, dar, spre deosebire de celelalte emisiuni, sunt destul de stângaci făcute. Cel puțin am sfătui investigatorii să se familiarizeze cu termenii bisericești, dacă nu au de gând să cunoască și adevărata viață a Bisericii cu problemele Ei.

Vedeți, dumneavoastră, în timp de pace e ușor să porți epoleți și să te îmbeți de propriile păreri și cuvinte despre „dragostea” enormă ce o ai pentru poporul necăjit. Și dacă se crede cineva că stă la paza intereselor statului și poporului, dar mai cu seamă, luptă pentru libertatea exprimării, să nu uite că: Libertatea pumnului meu se termină acolo unde începe nasul altcuiva.

Dacă stimații noștri jurnaliști învinuiesc oriunde și oricând slujitorii bisericești de infidelitate față de canoanele Bisericii și lipsa de bunul simț, sau că învață oamenii, dar ei singuri nu îndeplinesc cele spuse, (o realitate pe care uneori o plângem, însă n-o putem nega), păi să fie mai cu luare aminte, căci ei singuri calcă în aceeași greblă. Atunci când se consideră slujitori ai libertății, să nu creadă că activitatea lor nu lasă de gândit, iar părerea lor e o „vacă sacră” cărei toți trebuie să i se închine.

Când li s-au adus invinuiri și comparații și s-au simțit ofensați (nu știm pe dreptate sau nedreptate, acestea organele competente le hotărăsc) toți liber-cugetătorii s-au revoltat, ridicând mare furtună și deranjând instanțele de judecată. Bine, au fost, au trecut, dar, cel puțin după părerea mea, oamenii liberi nu procedează astfel. Ei sunt liberi față de părerile celor din jur despre ei și stăruie să-și facă cinstit meseria. Desigur v-ați apărat demnitatea și „templul” vostru: „Templul libertății cuvântului”. Însă, după cum ne amintim, n-a fost atacată toată „Sfânta Sfintelor”, ci doar unii slujitori și lipsa uneori vădită de profesionalism sau chiar obrăznicia unora care de dragul știrilor-bombă, au tupeul să intre cu bocancii murdari pânâ și în sufletele oamenilor numai să facă pe plac cuiva.

De fapt scopul n-a fost unul de a critica sau învinui pentru că însăși graiul vostru vă vădește. Aceste rânduri nu sunt unele de revoltă, credeți-ne, ci strigăte de durere. De ce zicem astfel? Pentru că dacă ar fi fost un atac la persoană e altceva. Cuvântul vostru a fost și este împotriva Bisericii, pe care cineva stăruie din răsputeri s-O defăimeze, dorind ca fiecare într-un final să spună: cum sunt slujitorii, așa e și Biserica. Și dumneavoastră prea bine înțelegeți asta, de vreme ce singuri ați procedat la fel, apărându-vă „sfințenia”.

Dar nu vă faceți griji, n-o să fiți dați în judecată de către Biserică (precum nici n-ați fost), nici că o să fiți amenințați cu munca veșnică. Suntem convinși că mulți se roagă să vină peste voi pacea lui Hristos.

În fiecare emisiune vă place să citați din Biblie, găsind versete ce vă aduc apă la moară, dar nu uitați că Hristos în pustie prin Scriptură a fost ispitit. Sau credeți că Biserica n-ar avea cuvânt de apărare? Are. Și încă destule. Ea are cuvinte și dovezi împotriva cărora nu pot sta toți potrivnicii Ei, însă nu preale folosește. Tăcerea lui Hristos l-a rușinat pe Pilat. Asemenea și tăcerea Bisericii, de cele mai multe ori, rușinează pe cei asemenea lui. El a avut putere să-L răstignească pe Hristos sau să-L elibereze. Și voi, mass-media, aveți putere să judecați sau să compătimiți, dar nu uitați că nu are nimeni putere de nu i s-ar fi dat lui de sus. Însă mai mare păcat au cei care dau Biserica pe mîinile lumii …

Iată acuma spun că ultima propoziție (nu e a mea, ci din Evanghelie), nu-i întru susținerea slujitorilor,căci, fiecare ar trebui să-și apere singur demnitatea, dacă vrea și dacă o are.

Scriptura ne spune că cinstea împăratului judecată iubește, iar atunci când cineva încearcă să judece, să n-o facă după înfățișare, ci să judece cu judecată dreaptă. Clar că mulți pot să spună acum: Nimic personal, doar că-mi fac meseria. Însă ar fi bine să ne gândim cu toții cărui duh slujim. De multe ori, în emisiuni unde se amintesc „negativele” Bisericii, însuși ochii îi trădează pe unii prezentatori, arătând că nu-s întru toate deacord cu cele spuse, pentru că poporul nostru, din care fac parte negreșit și ei, a fost altfel educat.

Dacă înțelegem destul de bine că viețuim într-o societate care s-a transformat în una de consum, unde toate se vând și se cumpără, n-ar fi corect să ne lăsăm noi, cei capabili de a deosebi dreapta de stânga și binele de rău, conduși de năravurile ei.

Iar dacă unica șansă de a te îmbogăți este minciuna și trădarea – mai bine rămânem săraci … .

Arhim. Augustin Zaboroșciuc

Articol relatat de portalul ortodox.md



loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *