A murit Părintele Protopop Alexandru Hotăran: Orașul care rămâne fără unul dintre puținii slujitori care au ținut linia dreaptă timp de decenii

Dimineața unei zile obișnuite poate aduce uneori o veste care oprește timpul în loc pentru o comunitate întreagă. Plecarea dintre cei vii a unui slujitor care a fost prezent, discret și constant, în viața unei eparhii timp de decenii nu este doar un fapt biografic, ci o ruptură tăcută într-o continuitate trăită. Trecerea la cele veșnice a Părintelui Protopop Alexandru Hotăran a fost resimțită ca o astfel de despărțire, în care memoria personală și istoria Bisericii locale se întâlnesc.

Un sfârșit pământesc, o moștenire rămasă în slujire

Părintele Protopop Alexandru Hotăran a încetat din viață marți dimineață, 3 februarie, la vârsta de 89 de ani, împliniți cu o zi înainte. Anunțul a fost făcut de Episcopia Devei și Hunedoarei, instituție în cadrul căreia și-a desfășurat cea mai mare parte a activității pastorale și administrative. Plecarea sa marchează încheierea unei slujiri îndelungate, desfășurate cu continuitate într-o perioadă istorică marcată de schimbări profunde pentru Biserică și societate.

Citește și: Atac juridic fără precedent asupra Bisericii Ortodoxe: Icoanele din sălile de judecată ale Greciei sunt contestate oficial la CEDO. Se solicită eliminarea lor

Vestea a fost comunicată printr-un mesaj amplu, care nu se limitează la data decesului, ci reconstituie în linii esențiale parcursul său biografic și eclezial, așa cum a fost cunoscut și asumat oficial de Biserică:

„Astăzi, de dimineață, s-a strămutat cu sufletul în Împărăția lui Dumnezeu Părintele Protopop Alexandru Hotăran, la vârsta de 89 de ani (împliniți chiar ieri). S-a născut la 2 februarie 1937, în localitatea Vărşand din județul Arad. A urmat Școala Generală din Vărșand (1944-1951), Seminarul Teologic din Caransebeş (1957-1962) și Institutul teologic de grad universitar din Bucureşti (1962-1966), fiind hirotonit diacon la 1 noiembrie 1966, pe seama Catedralei Episcopale „Adormirea Maicii Domnului” din Arad (1966-1974), apoi preot, la 26 mai 1974, pe seama actualei Catedrale Episcopale „Sfântul Ierarh Nicolae” și „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Deva (1974-2010). Ridicat la înalta distincție bisericească de iconom stavrofor (1976), a fost, de-a lungul mai multor mandate, membru în Adunarea Naţională Bisericească (1984-2004) şi secretar al acesteia (1988-2004). Profesor de Religie la Colegiul Național „Decebal” din Deva (1991-1994), apoi profesor de „Teologie Dogmatică” și „Teologie Liturgică” la Secţia „Filologie-Teologie” a fostei Şcoli Normale „Sabin Drăgoi” din Deva (1994-2002), a îndeplinit, de asemenea, funcţia de protopop al Devei între 1 mai 1975 şi 30 aprilie 2010. Va fi depus în biserica „Sf. Vasile cel Mare” din Deva (biserica din cimitir). Bunul Dumnezeu să îl odihnească în Împărăția Sa, iar familiei îndurerate să îi dăruiască mângâiere sufletească!”

Formarea teologică și începuturile slujirii

Datele biografice indică un parcurs teologic clasic, specific generației de clerici formați în a doua jumătate a secolului al XX-lea. Studiile urmate la Seminarul Teologic din Caransebeș și la Institutul Teologic Universitar din București au așezat formarea sa într-un cadru academic riguros, marcat de fidelitatea față de dogma și tradiția Bisericii Ortodoxe Române. Hirotonia ca diacon, apoi ca preot, a venit în continuitatea firească a acestui traseu.

Primii ani de slujire, desfășurați la catedrale episcopale din Arad și Deva, au fost caracterizați de stabilitate și asumare pastorală. Nu apar menționate schimbări bruște de direcție sau rupturi, ci o așezare progresivă într-o slujire care avea să se prelungească pe parcursul a mai multor decenii.

Responsabilitatea administrativă și slujirea comunității

Numirea sa ca protopop al Devei, funcție îndeplinită între 1975 și 2010, a reprezentat una dintre cele mai consistente responsabilități din viața sa bisericească. Timp de 35 de ani, această poziție l-a așezat la intersecția dintre pastorație, administrație și reprezentare instituțională. Protopopiatul nu este doar o funcție onorifică, ci una de coordonare și mediere între parohii și centrul eparhial.

Participarea sa îndelungată în Adunarea Națională Bisericească, inclusiv în calitate de secretar, arată un nivel ridicat de încredere instituțională. Aceste responsabilități presupun rigoare, discreție și capacitatea de a lucra într-un cadru sinodal, în care deciziile sunt rodul unei conlucrări, nu al inițiativei individuale.

Dimensiunea didactică a vocației sale

Activitatea didactică a Părintelui Protopop Alexandru Hotăran completează portretul unui slujitor implicat și în formarea intelectuală a tinerilor. Predarea religiei și a disciplinelor teologice fundamentale, precum Teologia Dogmatică și Teologia Liturgică, indică o preocupare pentru transmiterea coerentă a învățăturii de credință, în acord cu rânduiala Bisericii.

Această dimensiune nu trebuie înțeleasă ca separată de slujirea pastorală, ci ca o prelungire a ei. În tradiția ortodoxă, învățătura nu este un exercițiu abstract, ci o lucrare vie, care cere responsabilitate și fidelitate față de Tradiție.

Citește și: Biserica a ajuns pe primul loc în clasamentul încrederii românilor, depășind toate instituțiile majore, arată ultimul sondaj național sociologic

Un drum încheiat, o amintire care rămâne

Depunerea trupului său în biserica „Sfântul Vasile cel Mare” din Deva marchează ultimul popas pământesc al unui cleric care a slujit aceeași comunitate timp de generații. Dincolo de funcții și date, rămâne imaginea unui parcurs fără rupturi spectaculoase, dar cu o consecvență rar întâlnită.

Cum vedeți rolul unei astfel de slujiri îndelungate în viața unei comunități bisericești? Vă invit să vă spuneți gândurile și să împărtășiți, în comentarii, ce înseamnă pentru dumneavoastră memoria unor astfel de păstori ai Bisericii.

Text semnat de Gherasim Albu, autor pe platforma „Gânduri din Ierusalim”