Când sfatul primit devine prilej de judecată – avertismentul Părintelui Arsenie Papacioc
În viața duhovnicească, căutarea sfatului nu este un gest formal, ci un act de responsabilitate înaintea lui Dumnezeu. Sunt momente în care omul, aflat în neputință sau tulburare, merge la episcop sau la stareț pentru a primi un cuvânt de luminare. Însă ce se întâmplă atunci când răspunsul primit nu este pe placul său și, din această nemulțumire, ajunge la judecată și clevetire?
La această întrebare răspunde limpede Părintele Arsenie Papacioc, mare duhovnic al Ortodoxiei românești, cunoscut pentru discernământul său aspru și profund. El arată că, în clipa în care cineva cere sfat unui episcop sau stareț, trebuie să înțeleagă că răspunsul primit nu este unul pur omenesc, ci vine prin rânduiala lui Dumnezeu.
„Dacă te-ai dus să ceri un sfat la un episcop sau unui stareț al lui Dumnezeu, răspunsul vine de la Dumnezeu prin acel episcop sau stareț. Dacă nu ți-a convenit, atunci să știi că pe Dumnezeu l-ai clevetit.”
Cuvintele sunt directe și fără ocolișuri. Problema nu este persoana celui care dă sfatul, cu slăbiciunile sau limitele sale omenești, ci harul lucrător care l-a așezat acolo. Părintele explică limpede că nu vrednicia personală este criteriul, ci darul primit de la Dumnezeu pentru a sluji altora.
„Nu ne interesează că bem vin dintr-un pahar de pământ sau de cristal, vinul e tot vin. Harul este har și nu pentru vrednicie stă el acolo, ci pentru harul pe care i l-a dat Dumnezeu.”
Alăturați-vă comunității Gânduri din Ierusalim
Urmăriți-ne pe canalele oficiale de WhatsApp și Telegram pentru a rămâne la curent cu ultimele noutăți:
Judecarea celui care dă sfatul nu doar că nu aduce folos, ci adâncește rătăcirea sufletului. Omul pleacă să caute vindecare și ajunge să se încarce cu o vină și mai mare. Potrivit Părintelui Arsenie Papacioc, judecata îndreptată asupra unui cleric, iar cu atât mai mult asupra unui arhiereu, este o greșeală gravă, pentru că nu se vede lucrarea nevăzută pe care acesta o face prin binecuvântare și slujire.
„Dumneata te duci să ceri un cuvânt de folos, să te salvezi și mai rău te complici, judecându-l.”
În spatele acestei atitudini stă adesea o teamă sau o neîncredere față de cei rânduiți mai sus, o tulburare care nu vine din discernământ, ci din mândrie sau neascultare. Avertismentul Părintelui Arsenie Papacioc nu este unul teoretic, ci profund practic: sfatul cerut trebuie primit cu smerenie, chiar și atunci când doare sau contrazice așteptările personale.
Mesajul său rămâne actual și tăios: atunci când cerem ajutor, trebuie să fim pregătiți nu doar să ascultăm, ci și să ne plecăm voia. Altfel, ceea ce ar fi trebuit să fie mântuire se poate transforma într-o cădere și mai adâncă.
