Blestemul copilului avortat

Sarcina bebelus in burta

Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine.

Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva. Am mers împreună la o clinică privată şi totul s-a terminat în câteva ore.

Pentru un scurt moment, înainte de a fi băgată în sala de operaţii, am avut un gând fugar şi o tresărire când s-a apropiat de mine o femeie în negru şi mi-a zis că fac o prostie. M-am uitat la ea curioasă pentru că n-am înţeles de unde mă cunoaşte şi ştie ce vreau să fac. În plus, nu vezi prea des persoane îndoliate într-o clinică unde majoritatea oamenilor sunt îmbrăcaţi în alb sau în culori deschise. Femeia nu era bătrână, ci mai degrabă între două vârste, avea faţa blândă, dar nişte ochi negri ca tăciunele din care ieşeau parcă flăcări. M-a privit intens şi mi-a spus să nu fac prostia să scap de copil, că acest avort mă va bântui toată viaţa.

Mătuşa mea a alungat-o spunându-i că nu e treaba ei să se bage în vieţile oamenilor aşa aiurea şi m-a luat de mână ca să mă calmeze. Mi s-a părut straniu şi trebuie să recunosc că m-a speriat un pic. Dar am mers mai departe.

Operaţia în sine a fost scurtă şi dureroasă. Nici nu ştiu ce m-a durut mai tare, faptul că aruncam un copil făcut cu omul căruia îi jurasem iubire veşnică sau faptul că toate astea mi se întâmplau în acelaşi moment şi simţeam că sunt cea mai ghinionistă fiinţă din lume.

După avort am avut ceva complicaţii câteva zile, temperatură mare şi delir, dar obişnuită cu avorturile grele mătuşa mea a stat lângă mine şi a ştiut ce să-mi facă. În acele nopţi şi zile de convalescenţă zbuciumată am visat pentru prima dată o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei, care alerga spre mine într-un parc, iar eu fugeam de ea. Mă tot striga: mami, mami, iar eu mă ruşinam şi mă făceam că n-o cunosc. Apoi fetiţa se transforma într-un monstru, un avorton de carne sângerândă care urla printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei.

Mătuşa mea a pus totul pe seama febrei şi infecţiei pe care o făcusem după avort, dar că lucrurile se vor calma şi o să uit totul. N-am uitat, pentru că copilul avortat nu m-a lăsat niciun moment să uit. Într-una din nopţi, când deja mă simţeam mai bine şi puteam să fac diferenţa între vis şi realitate, am simţit cum ceva rece şi umed mă atinge pe umăr. Când am deschis ochii am văzut lângă capul meu acel copil. Avea ochi albaştri deschişi şi mă fixa cu privirea. Mânuţa pe care o ţinea pe umărul meu se lipise şi simţeam prin cămaşă umezeala sângelui de pe mâna aceea de carne moartă. Am ţipat de groază şi m-am ridicat în capul oaselor. Când am aprins lumina pe umărul meu era o urmă de sânge.

Mătuşa mea s-a speriat şi ea de un asemenea vis, deşi îi spuneam clar că a fost cât se poate de real. Am mers împreună la o biserică şi preotul mi-a citit nişte dezlegări şi mi-a dat câteva canoane de făcut ca să-mi ispăşesc păcatul. Deşi mi-a spus clar că după părerea lui un astfel de păcat nu va fi niciodată ispăşit. Le-am ţinut pe toate şi am încercat să mă rog şi să ţin posturi aşa cum mi-a spus părintele. Visele au încetat o vreme. Iar eu mi-am reluat viaţa.

Apoi, când trecuse aproape un an de la asta şi ziceam că lucrurile încep să se îndrepte, copilul avortat a apărut din nou în nopţile mele. Timp de o săptămână am urlat noapte de noapte sub privirle albastre şi reci ale acelui suflet neîmpăcat care ar fi trebuit să fie copilul meu. La final am rămas la fel de istovită ca în primul an, după avort.

De cinci ani de zile lucrurile se petrec întocmai, cu o precizie matematică. Copilul avortat îmi spune de fiecare dată că e aniversarea lui şi că ar trebui să-i fac tort, să-l pregătesc pentru grădiniţă şi tot timpul îmi reproşează că nu-l iubesc, şi că de fiecare dată mă uit cu silă la el. Cum să fac altfel dacă nu pot să simt decât silă şi groază la vederea unei bucăţi de carne care-mi aminteşte în fiecare an în luna iunie de păcatul capital pe care l-am comis cândva? Acela de a-mi omorî propriul copil.

(Mărturia cutremurătoare a unei femei afectată de sindromul post-avort)

loading...

De asemenea, ai putea dori...

76 răspunsuri

  1. Sr spune:

    Totul este doar in capul tau … pentru ca te gandesti la asta mereu , ai constiinta incarcata . Asta e rasa omeneasca , are creierul statut . Daca ne-am gandi logic pur si simplu nu ai ce sa patesti … si nu exista niciun blestem .

    • Aurelia spune:

      Vorbesti astfel pentru ca nu esti mama…. iar daca esti, intreaba-te pe tine cum poti spune aceste cuvinte? Ar trebui sa dai dovada de empatie…. e cumlit sa treci printr-un avort….. indiferent de motive… iar daca esti femeie, citeste cu sufletul cuvintele acestei mame…

      • Nicu spune:

        E un Pacat Suprem din punctul meu de vedere sa faci acest lucru cu Buna stiinta doar daca nu cumva sa fi pus sanatatea Manei si apoi a fatului inPericol atunci nu cred eu ca ar fi fost un Pacat

    • Maria spune:

      Nu e in capul ei ,e constiinta care o mustra si asta e bine totusi caci asta e glasul lui Dumnezeu .Parerea mea e sa faci copii ,cati i-ti da D-zeu si sa-ti para rau toata viata.N-o mai judecati ,ca-i suficient chinul prin care trece .

    • johny spune:

      Citeste inca o data cu atentie. Spune de urma de minuta de pe camasa de noapte.

    • Ally spune:

      eu cred ca ai dreptate.e constiinta.Totul se petrece la nivel psihic. E normal sa fii afectata de asa ceva. Nu exista blesteme, nu te bantuie nimeni. Dar eu una nu as face asa ceva.Insa fiecare are motivele ei. La o varsta prea frageda sau cand nu ai ce sa ii oferi sau daca esti singura, ce poti face? Cred ca cel mai bine e sa gandesti inainte si sa nu ajungi la asa ceva. prefer folosirea Ac, desi biserica nu e de acord nici cu asta

      • Alina spune:

        La o varsta prea frageda ce ar fi daca l ai face si te ai zbate pentru el? Eu sunt o mama tanara, care a nascut un copil nefiind mult ajutata de parinti,doar de tatal copilului si ghici ce? Daca esti responsabil si muncesti si te zbati pentru el ,atat copilul cat si tu o sa fiti bine!! Dar e nevoi de asumarea raspunderii si responsabilitate!!!!!! Caci e foarte usor sa ramai gravida si sa faci avort decat sa muncesti, sa.l cresti si sa.l educi!!!!

        • Catalin spune:

          Bravo si respevt din partea mea!!!! Punct ochit! Punct lovit!
          sa nu te uiti la nebunele care isi ucid copii ca li se urca democratia la cap! Daca vrei sa stam de vorba mai mult, te astept pe Facebook, C192.192…

    • Manuela Nicoleta spune:

      Te anseli

    • daniel spune:

      ai dreptate toate sant asa la intamplare, ca sa omori propriul suflet, este o joaca , ca si cum te-ai duce la toaleta faci treaba mare si tragi apa,cu cata usurinta spui asemenea cretinatati demente !!!!!!!!!

  2. Anonim spune:

    Intr-adevar, oribil este actul avortului la fel ca si urmarile lui, insa Dumnezeu tocmai de aceea si-a trimis Fiul ca jertfa pt pacatele noastre, ca ele sa fie ispasite.Acel preot nu-si merita painea.Dumnezeu iarta atat timp cat noi suntem dispusi sa ne recunoastem pacatele si sa ne cerem iertare in fata Lui.

  3. Roxana spune:

    In Billie scrie clar : În El (domnul IISUS) avem răscumpărarea, prin sângele Lui, iertarea păcatelor, după bogăţiile harului Său!
    Efeseni 1:7
    Trebuie sa ti ceri iertare de la Dumnezeu si sa crezi ca El te iartă.

  4. anonim spune:

    Dumnezeu nu permite avortul.daca atata nu stiti,,nu aveti credinta destula,,sa iei viata unui copil Dumnezeu asa ceva nu permiti si asa pacat mare nu lasa nepedepsit acea persoana,,o sa sufere intr-un fel sau altu,,sa iei viata unui copil nevinovat,,nici macar nu a apucat sa vada lumina zilei?nu ganditi un pic?se vede ca purtati capul ala numa sa nu va ploaie in gat,,pacat strigator la cer,,Rugativa neincetat la Dumnezeu mai oameni,,nu sti cand vine ziua Judecatii si vezi ca nu ai fapte bune in viata,,

  5. Aurelia spune:

    te cred si te inteleg pentru ca si eu mi-am visat copilul nenascut… roaga-te, vorbeste-i, nu-l uita niciodata…. acum e un ingeras, chiar daca n-a apucat sa respire
    Impaca-te cu gandul disparitiei lui din aceasta lume, nu-l privi cu scarba…. impaca-te cu copilul tau…. ai puterea sa faci asta pentru ca Dumnezeu te va ajuta!

  6. kos spune:

    Bai ” nebunilor” va citesc comm-urile si ma minunez…eterici ce sunteti…Asa ceva nu se iarta niciodata…dar niciodata…Nu ai drept de viata asupra unui suflet…Crezi ca daca tu ca mama, porti in pantece si dai viata unui suflet, ai drept capital asupra lui? De aia se numeste” pacat capital…” Cititi biblia..ca vad ca vorbiti de Dumnezeu ca si cum a.ti bea cafeaua cu EL in fiecare dimineatza…pff…ma opresc aici ca imi fac doar nervi…Va spun din postura unei persoane care a facut Teologia.

    • Ion spune:

      Si ati facut teologia ca sa va justifice patima in judecata sau ca sa o inlaturati in primul rand de la dvs., rugandu-va apoi cu intelegere pentru celalalt, cand pare mai slab sau pur si simplu nu il duce mintea? Doamne-ajuta!

    • Elena spune:

      In facultatea de Teologie nu te-au invatat ca noi, muritorii nu avem nici un drep sa judecam?!?! Spui ca ai educatie religioasa si totusi iti judeci fratii si surorile petru ca indeamna acel suflet pierdut sa caute iertate in jugaciune catre Bunul Dumnezeu .

    • Laurentiu spune:

      Iubire si Compasiune,paiul si barna,…..,asa ca de la cineva care a facut TEOLOGIA.

    • apo spune:

      Pai dacă nu se iartă ce ar trebui sa facă femeia?! Sa facă ce vrea în restul vieții ei, nu? Ca și asa nu mai pupa mântuirea. Asa ca dacă tot ajunge în Iad și nu mai are scăpare ce rost mai are sa se străduiască și sa muncească intru lumina faptelor bune ca sa zic asa?! Ba îți spun eu ca se iartă, altfel ce rost ar mai avea viata dacă știi sigur c nu mai apuci sa vezi măcar, Edenul.
      P.S. Și eu am făcut Teologia, Dumnezeu nu este asa strict cum crezi tu.

  7. VIORELIA spune:

    UN PACAT COMIS NU AI CUM SA-L STERGI DIN SUFLET ,TOT CE ITI RAMANE DE FACUT E SA TE ROGI LA D-ZEU SA TE IERTE SI SA NU-L MAI REPETI …O ZI FRUMOASA VA DORESC SI MAI PUTIN CU REPROSURILE TOTI SANTEM
    OAMENI SI GRESIM INTRUN FEL SAU ALTUL !!

    • d.e.o. spune:

      ceea ce omului ii este cu neputinta, pentru Dumnezeu TOTUL este cu putinta… sa ne amintim parabola grauntelui de mustar…

      Pace si multa Iubire! <3

  8. Maria spune:

    Sfatul meu pentru persoana in cauza este sa caute un duhovnic bun de care sa se ataseze si care sa o sfatuiasca in permanenta. Si sa aduca pe lume copii. Nu unul ci minim doi- trei, ca la Judecata de apoi copiii adusi pe lume si crescuti in spirit crestin vor fi cei care vor cere de la Dumnezeu mantuirea mamei. Doamne-ajuta!

  9. dodo spune:

    eu am un copilas de 2ani si când eram insarcinata am vrut sa fac avort dar nu am putut deoarece era prea tarziu…acum ma uit la el si realizez ca era sa fac cea mai mare greseala din viata mea…nu sunt de acord cu avorturile si un sfat daca se poate: protejati.va si asa veti evita avorturile

    • Laurentiu spune:

      Continenta Sexuala, vine din vremuri predacice,va trebui sa o invatam si sa-i invatam si pe toti ceilalti.

  10. acelasi spune:

    nu stiu cum puteti judca o fapta, ori cum reprobabila atat de aspru si cu atata seninatate. prima data incercati sa va puneti in locul faptuitorului. ceea ce este cam greu. incercati sa creati acea stare sufleteasca si de moment care a descriso cu fostul. incurajarea si sustinerea din partea matusei. privirile societatii si multe altele …. nu caut scuze sunt barbat nu ma pot pune in locul unei mame si cu atat mai putin in locul dubiectei. insa sunt convins ca asa cum v-a avea parte de plata pacatelor va gasi si iertarea si intelegerea. Dumnezeu este iubire. EL stie gandurile noastre. suntem creati de EL si facem parte din EL. Asa ca e mai bine sa multumim pt destainuire si sa ne tragem fiecare invataturile dupa priceperea noastra care e destul de limitata deocamdata………. nu mai judecati atat de aspru ….si hai sa vedem barna din fata ochilor..

  11. live spune:

    AVORTUL=CRIMA. E un pacat groaznic, persoanele care fac asa ceva nu se numesc oameni. Nu ai dreptul sub nici o forma sa iei viata cuiva si nu inteleg cum cineva poate face asa ceva mai ales ca e parte din tine. Un copil e cel mai minunat dar. Acest pacat nu va fi iertat si nici sa nu fie iertat. Iar cei care credeti ca atunci cand spun eu sa altcineva asta judecam va inselati. Dumnezeu judeca. Iar legat de faptul ca copilul avortat e blestemat nu e adevarat, a fost conceput de o persoana care nu e intreaga la cap. Altfel nu ar face altceva. Blestemat e cel ce omoara o astfel de minune. ganditi-va ca voi a-ti fost nascuti si poate ca oricat de grea e viata voastra voi vreti sa traiti. Daca nu vreti copii protejati-va sau nu mai faceti sex, simplu. Eu am o minune de fetita de o zi si e tot ce am mai scump, mi-a da viata ca ea sa fie bine. Dumnezeu sa aiba mila de toti si sa va lumineze…

    • Sonia spune:

      De ce judecati inainte sa vi se intample si voua acelasi lucru. Si eu am fost si sunt o persoana pentru care Dumnezeu este important. Am condamnat avortul intotdeauna si nici acum nu sunt de acord cu el. Da, este o crima! Am condamnat si am fost condamnata sa traiesc aceasta experienta dureroasa. Copilasul meu (caci ramane fetita mea draga) avea sindromul Down si malformatie cardiaca. Doctorii mi-au confirmat 100% boala si consecintele. Era vorba de o fetita… care nu ar fi fost niciodata integrata in societate, nu ar fi fost autonoma si ar fi trebuit sa cada in intretinerea celeilale fetite a mea dupa decesul nostru al parintilor. La momentul respectiv am considerat ca nu este drept sa ii dau o povara pe umeri fara sa am acordul ei.Stiti dumneavoastra cata durere este in inima unei mame cand renunta la copilul ei pentru ca nu face fata, nu stie,ii este frica de o astfel de afectiune a copilului ei? Nu am fost asa de puternica ca sa imi asum acest risc. Daca o iubesc pe fetita pierduta? Da, stiu ca suna ipocrit dar o iubesc si imi este dor de ea. Am fotografii cu ea (i-am rugat pe cei de la spital sa o fotografieze si sa mi-o dea sa o tin in brate efectiv). Este o durere fara sfarsit… A fost o intrerupere medicala de sarcina prin medicamente la 4 luni de sarcina. Si imi asum crima dar si iubirea pentru ea! Ea va ramane al doilea copil al meu. Nu o voi renega niciodata. Puteti sa aruncati cu piatra in mine dar atentie, nu judecati caci nu cunoastem caile lui Dumnezeu.

      • Eugen Serea spune:

        Sonia, nu te judecă nimeni, decât Bunul Dumnezeu. Iar din perspectiva Lui, crima este crimă, indiferent de justificare. Nu ai dreptul să iei o viaţă pentru a salva o alta. Copiii sunt egali şi în faţa legilor omeneşti ţi în faţa şegilor divine. Este ca şi cum ai avea 2 copii născuţi, iar unul dintre ei se imbolnăveşte grav, de o boală care nuţl ucide, dar îl face dependent de ocrtotirea fratelui după moartea părinţilor. Tu ce faci, ca mamă, de mila copilului sănătos omori copilul bolnav? In loc de medicamente (ca atunci, la avort)ce vei folosi de astă dată? Cuţitul, funia, pistolul, otrava, apa din cadă, acoperişul blocului? Dumnezeu să te ierte şi să te facă să conştientizezi la justa sa valoare păcatul oribi comis asupra celei mai nevinovate creaturi din Univers: propriul tău copil. Faptă pe care nici o mamă din lumea animală nu o va face, din contră, se va lupta cu disperare, cu preţul propriei vieţi chiar, pentru puii ei…

        • Mihaela spune:

          Eugen serea, aici te inseli, orice femela atunci cand simte ca puiul ei nu este viabil refuza sa il alapteze, iar puisorii cu probleme sunt aruncati din cuib si nu mai judecati atat, nu aveti niciun drept. Este alegerea fiecarei mame daca da viata unui copil cu probleme sau nu, eu as fi facut aceiasi alegere Sonia, nu poti da viata unui copil cu probleme grave de sanatate, mai ales intr-o societate plina de prejudecati asa cum este la noi. Referitor la articol, o inteleg si nu o judec pa aceasta tanara, asa a gandit atunci, de ce trebuie noi sa o judecam, este alegerea ei, iar cu timpul se v-a impaca cu sine si nu v-a mai avea nici acele viziuni.

          • nu conteaza spune:

            Eu am un copil cu defect genetic (ceva in genul sindromului Down) cu multe, multe probleme de sanatate. Nici eu nu stiu daca va fi vreodata independent si nici alti frati nu are. Nu am stiut in timpul sarcinii si sincera sa fiu ma bucur ca nu am stiut. Nu stiu daca as fi puterea sa il nasc; ma doare sufletul cand vad ca alti copii de varsta lui pot face una si alta si el nu, dar momentele in care acest copil imi aduce bucurie sunt infinit mai multe si in fiecare zi ii multumesc bunului Dumnezeu ca mi L-a dat. Lupta e grea si nu ai nici o secunda de liniste (ori apare vreo complicatie noua ori ma roade gandul la ce-o fi cand eu n-o sa mai fiu), dar am convingerea ca Dumnezeu face ce e mai bine pentru fiecare dintre noi.

  12. ileana spune:

    Voi cei care sunteti de acord cu avortul stiti ca atunci când copilașul este prins cu forcesul mai intai se ferește iar apoi tipa? Eu in 2003 am nascut un băietel și in 2006 am fost operată la ambele picioare,ortopedul mi-a interzis cresterea in greutate dar o sarcină.in2007 am ramas însărcinată ,sarcina era una toxică,si „am fost obligată” sa renunț la sarcină,iar apoi am umblat înnebuniti sa infiem un copil(fetita), dar nimic.In 2010 am ramas însărcinata,iar la prima ecografie mi-a spus că e tot baiat cei drept am plâns abia atunci mi-am adus aminte că acel copil avortat era fetita.In fine am nascut un băietel pe care era sa- l pierd la 10min de la nastere.Acum este bine are aproape 4 ani,DAR eu traiesc doar datorita sotului meu,copiilor mei mamei mele si a 23 de pastile pe care trebuie să le iau zilnic,si nu am decat 34 ani,iar bolile pe care le am le am descoperit la un an după ce am nascut.Am uitat sa va spun că avortul l-am facut in iunie,tot in luna iunie am nascut si in aceeasi luna am fost diagnosticata cu probleme medicale .Trebuie să plătesc un pret.Asadar aveti grijă mai bine va gânditi de 100000 mai mult decat e nevoie.

  13. rebeca spune:

    Cine acuza se acuza pe el insasi.Sa nu uitam ca avem dreptul sa spunem pacatului pe nume dar nu sa acuzam. Iertarea o da doar singurul Dumnezeu si ce va face El cu cei ce au comis asa ceva nu e treaba noastra .Este dureros cat de rece a ajuns natura umana cu propria ei natura când se lasa controlata de satana si de simturi. Ar trebuii sa ne doara mai multde cei ce comit asemenea fapte pt ca biblia spune ca a venit pt pacatosi nu pt cei care se vad buni. Noi avem dreptul sa spunem oamenilor ca in Dumnezeu avem iertare de pacate atata timp cat ne recunoastem si nu mai facem.

  14. alexandru spune:

    Din pacate avortul e o crima si se plateste nu fiindca omori un trup ci pt ca intrerupi un ciclu de viata-copilul are semnat un contract cu Ingerii Incarnatori-si nu mai poate sa il duca pana la sfarsit; incercati si:Din Tainele Vietii si Universului-Scarlat Demetrescu

  15. Sazbo Dana spune:

    daca as fi stiut inainte ce stiu acum, nici macar nu m-as mai fi lasat pacalita de asa-zisii sfinti , sa ma incarnez pe Terra…eram si eu impotriva avorturilor pana am studiat documentatia celor ce au cercetat zeci de ani rapirile extraterestre, in care majoritatii femeilor li se implantau in uter embrioni hibrizi pt ca exista rase care vor sa puna pe planeta, de asta acum exista atatea boli genetice…habar n-aveti despre ce vorbiti cum n-aveam eu habar inainte…omul are drept sa aleaga si Vointa Omului este mai presus de orice, mai presus de orice a idee a unui sfant sau vre-o carte considerata sacra care nu sunt decat transmisii ale unor spirite nici nu stim care, Vointa omului nu trebuie incalcata, cine incalca vointa omului in realitate face jocul Satanei !

  16. claudia spune:

    Doamna cu teologia credinta si cuvintele domnului nu se invata la scoala , le ai in suflet si harul de a vorbi desore Dumnezeu ti l da chiar El asa ca lasane cu teologia ta ca acolo invata toti hotii

  17. Anonim spune:

    Si eu am facut un avort.Nu am nici o scuza si nici nu pot sa justific ceea ce am facut.Daca privesc in urma,imi pare f rau si as face orice sa imi fie iertata greseala.Poate sunt femei care trebuiau sa faca asta(nu zic de mine)care stiau ca acel copil pe care il poarta are vreo malformatie sau vreun sindrom.Asta vi s-ar parea corect sa chinui un copil cu o boala incurabila o viata intreaga?Intai sa vorbiti,ganditi.Si nu-i mai judecati pe altii.”Cine nu are pacate sa ia piatra si sa arunce primul”

    • Anonim spune:

      buna.Dumnezeu este creatorul fiecarui om ,asa-i?in primul rand orice copil e un dar de la El..poate nu toata lumea crede asta ,dar eu chiar cred lucrul asta..chiar si daca ar exista riscul sa se nasc cu o malformatie sau un sindrom(desi cunosc caz in care mamei i s-a spus ca va naste un copil cu un sindrom(ea refuzand categoric sa-si omoare copilul chiar si cu acest risc),acesta s-a nascut perfect sanatos)..cunosc caz in care copilul s-a nascut cu un sindrom,dar familia lui nu ar renunta la el pt nimic..si sa nu crezi ca sunt oameni cu bani ci dimpotriva…Ideea este ca Dumnezeu stie de ce se va naste asa ,noi trebuie sa-l iubim desi pare imposibil si lumea zice ca de ce vrei sa-l chinui … ………Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele…psalmul 139:16

  18. Maryen spune:

    Toate acestea ca sa informezi si pe alte fete sau femei sa nu recurga la avorturi! este ca un blestem asa il percepem noi ca definit; este un rgret ce apare si este clar ca avortonii traiesc in noi in constiinta si sufletul nostru deoarece ei aveau viata in ei si erau din celulele noastre formate si aveau suflet ca si noi exact din momentul conceperii!
    Totul sa nu exagerezi vaicarindu-te ci, sa nu mai repeti si sa informezi, sa te rogi pentru tine pentru a te putea ierta pe tine pentru ce ai facut si pentru a fi iertata de acel sufletel ce trebuia sa se nasca si sa te ierte Dumenezeu Creatorul Nucleul din care ne-am nascut cu permisiunea Lui!

  19. Radus spune:

    Buna , va rog frumos sa cititi ,, VINDECAREA ARBORELULUI GENEALOGIC ,, Dr KENNETH McALL
    Cu resprct , Radus Gheorghe

  20. X-Ulescu spune:

    Oameni buni, nu va suparati, dar a face avort in primul rand este o crima fata de copilul nenascut. Apoi, cum le randuieste Dumnezeu si cum le iarta sau nu este treaba lui Dumnezeu, nu a celor care comenteaza si acuza cu atata inversunare. Si va mai spun si alta treaba: ce este mai pacat: sa omori un om sau sa il denigrezi pana la nestiinta de sine (nebunie)?
    Doamna care ai scris articolul, ce ai facut este un pacat, intr-adevar, iar faptul ca ai vise sunt mustrarile tale proprii de constiinta. Eu ca barbat am fost de acord cu un avort al unui copil care nici macar nu era al meu si de peste 12 ani nu m-am mai impartasit si nu am facut multe lucruri, dar mai ales inca nu m-am iertat eu pe mine pentru ca am aprobat un astfel de crima. Insa cel mai important este sa nu uiti un lucru: Maria Magdalena, care era cea mai pacatoasa in fata evreilor a devenit Sfanta Maria Magdalena. Invata sa iti accepti greselile si sa le intelegi pentru ca sa nu mai gresesti alta data, iar ce s-a facut ramane facut. Traieste prezentul pentru viitorul tau cu invataturile trecutului tau. Drept canon, cartile bisericesti vorbesc de 7 ani de oprire de la impartasanie dar spovedanie regulata si regretul pentru fapta ta alaturi de Moliftele de iertare date de orice preot sunt cuvintele dumnezeiesti de iertare pentru fapta ta. Aminteste-ti cu drag de sufletul copilului si nu iti mai fie frica de ce ai visat sau vei mai visa ci aminteste-ti mereu ca nici un copil nu blesteama, ci este neprihanit si te-a iertat cu mult inainte sa te ierti tu pe tine. Iarta-te si pe tine si fii fericita in viata ta.

    • Anonim spune:

      Când nu eram decât un plod fără chip, ochii Tăi mă vedeau şi în cartea Ta erau scrise toate zilele care-mi erau rânduite, mai înainte de a fi fost vreuna din ele. Psalmul 139:16

  21. ciprian spune:

    Ai facut teologia, esti licentiat, ai studii, DAR ATAT!!!
    De dragostea lui Dumnezeu ai auzit??
    Si in toata facultatea ta, cand se citesc dezlegari, ai auzit formularea: CA NU ESTE PACAT CARE SA COVARSEASCA MILA TA, DOAMNE!!!
    Iuda l-a vandut pe Hristos si daca s-ar fi pocait l-ar fi iertat Domnul,,,tot ce se cere e pocainta adevarata!!!
    Licentiatule, la inaltare, cand Hristos a suflat asupra Apostolilor, ce le-a zis???luati Duh Sfant, dar nu iertati tot????eretic esti tu, care nu crezi in taina sfintei spovedanii si indreptarea venita prin ea!!!
    NU E DE AJUNS „SA FACI” TEOLOGIA, trebuie sa si traiesti ce inveti!!! …eu predau la teologie si ma minunez ce poate iesi de acolo….sper sa nu fi terminat la noi………
    NU SUNT DE ACORD CU AVORTUL, ESTE CRIMA, UCIDERE…DAR SA SPUI CA NU SE IARTA NICIODATA, ESTE EREZIE!!!!
    UITI DOGMATICA, UITI MULTE DIN CELE CE TI S-AU PREDAT, ca sigur nu le-ai invatat….
    Si retine, ca sfat pt viata:”NU JUDECA, PT CA VEI CADEA EXACT IN CEEA CE AI JUDECAT”
    Si sa Il lasam pe Dumnezeu sa ierte sau sa nu ierte, nu sa fim noi „părerologi”,dar fara argumente, doar sa vorbim asa…
    Dumnezeu sa te ierte si lumineze sa intelegi iubirea iertarii si iertarea iubirii!!!

  22. gheorghe spune:

    Nu este „in cap” ci „pe suflet”!
    Ezoteristii (eretici; de regula cu greu recunosc a fi anti-crestini) si materialistii (astia nici nu stiu impotriva a ce a sau cui ar fi ei!) „imbratiseaza” teorii aparent logice dar in afara realitatii existentiale – „posibile” doar in virtualitatea in care se ancoreaza „idiotul”, cel inchinator la idei.
    Chiar daca pare un termen ne-politicos (cel putin, dupa unii..) nu are nimic jignitor cand referirea se face la obiecte lipsite de suflet.
    Acesti (prea multi) zombie „in asteptarea semnalului de atac”, acesti umanoizi cu pretentii de potentialy „cyborg” si cu program mental de auto-identificare drept produs material de experimente genetice ori de nepot de maimuta…
    Ei bine, aceste specimene cu acte si abilitati de comunicare nu fac altceva decat sa insufleteasca planeta maimutelor sau corabia nebunilor, unde nimic nu mai este de respectat, oricine poate face orice, oricand… fiindca s epretinde „liber” si capabil de a „crea” realitate…
    Omori – suferi – „platesti” cumva distrugerea, direct sau prin cei legati de tine, biologic si/sau sufleteste; imediat sau mai tarziu, aici sau in alta parte…
    Nu va faceti iluzia ca prin autosugestie si repetarea minciunilor „stiintifice” veti inlatura efectele „deranjului” produs – cu sau fara intelegere, ori stiinta.

  23. Cristina Andreea spune:

    Si EU am avut o sarcina oprita in evolutie…si acum 2luni am nascut un baietel prematur la 7luni si Dupá o Luna mi.a murit… Dar sper in continuare ca Dumnezeu îmi ca da si mie un Bebe…

  24. Vali spune:

    Nu stiu daca persoana care a scris articolul , cea care a trecut prin asta, va citi mesajul, dar nu pot spune decat atata….
    Lacrimi, parere de rau si iubeste copilasul acela in fiecare luna de iunie. Caci scris este >inima infranta si smerita Dumnezeu nu o va urgisi< ….. A te ierta e cel mai greu lucru in lumea asta cand vine vorba de un avort, de o crima asupra unei alte fiinte umane. Dar ceea ce omului nu ii este cu putinta Lui Dumnezeu ii este…. Cu durere in suflet si cu iubire sufletu gaseste pace….
    Ar fi multe de zis,dar sper ca Maica Domnului sa iti lumineze calea sa afli linistea si impacarea cu Dumnezeu.

  25. gabriela spune:

    Vali dar ce legatura are luna iunie ?a mai zis citecineva in comentariile de mai sus .In adevar nu stiu ce ar putea insemna

  26. Veronica spune:

    Dumnezeu sa te ierte! Si sa ma ierti si tu pe mine si voi toti! Si eu am facut avorturi …. da, e un pacat strigator la cer! Firea omului e slaba si taria neputincioasa …. insa sa nu cautam justificari! Important este sa ne pocaim si sa ne para rau in fiecare zi a vietii noastre si sa nu mai repetam pacatul! La Dumnezeu toate-s cu putinta! In marea Lui milostivire … se va indura si de noi cele „criminale” care am facut acest mare pacat strigator la cer … asa nadajduiesc! Tine-ti mintea in iad si nu deznadajdui! Sa ne caim in fiece ceas al vietii noastre! Si da, gaseste-ti Duhovnic, cauta-l si cu siguranta il vei gasi …. prin deasa Spovedanie, sufletul se usureaza ….. Pocainta, rugaciunea, milostenia …. ajuta mult sa ne dobidim pacea! Nu judeca sa nu fii judecat! Nadejdea mea este Tatal, scaparea mea este Fiul, acoperamintul meu este Duhul Sfint, Treime Sfinta, Slava TIE! Si sa nu uitam niciodata ca Dumnezeu este IUBIRE! Sa ne caim si sa nadajduim in Marea Lui IUBIRE! Nadejede! Doamne ajuta!

  27. Laura* spune:

    In primul rand ca acel copilas pe care tu l ai avortat chiar si dupa atâția ani,nu iti cere nimic altceva decât acceptare si iubire,atunci cand tu te vei RUGA cu DRAGOSTE pt el si vei trece de faza de negare permanenta probabil ca el își va găsi drumul si lumina ….si te va lasă in pace sau nu….depinde// este o terapie interesantă care se cheamă Constelații familiale…poate iti clarifica mai bine sentimentul….mai ales ca toate aceste suflete planează undeva …si cât trăim trebuie sa ne rugam pt ele si sa le aprindem o lumânare!!!!! Daca am av??????

  28. aurelanghel spune:

    Menirea care a dat-o Dumnezeu femeii este ca se va mantui prin nastere de prunci. Tu insa prin savasirea acelui nespus de grav pacat ai lepadat menirea ta. Dar nu este neiertat daca te vei pocai din suflet inaintea lui Dumnezeu si a duhovnicului. Continua-ti menirea ta. Gaseste un sot bun. Fii cu luare aminte ce fel de om este si daca este om bun neaparat cununati-va la biserica si primiti binecuvantarea lui Dumnezeu. Iar ceea ce uneste Dumnezeu omul sa nu mai desparta pentru ca va cadea in adulter si va pierde binecuvantarea. Prin nasterea de prunci dupa cununie si dupa desavarsita pocainta si spovedanie impreuna cu implinirea canonului vei primi desavarsit iertarea. Si ca ultima ideie vreau sa mentionez: Cineva a spus ca copii care trec din viata aceasta merg la Domnul si sunt ca niste ingerasi. Adevarat! Dar aceasta este valabil doar pentru copii care au primit botezul credintei noastre strabune (ortodoxe) si au primit iluminarea Duhului Sfant. Insa copii avortati raman in intuneric. Si pana cand? Pana cand mama lui/lor se vor mantui. Atunci si numai atunci vor primi si ei lumina. Sa stam cu frica, sa luam aminte!

  29. manixx ioa spune:

    Da de pomana pt.copil,ce visezi ca vrea de ziua lui,tort etc..Ar trebui sa nasti un copil,asa ,ti-ai rascumpara pacatul!Asta am auzit si eu de la preot!

  30. marilena spune:

    E un păcat mare….am greșit și eu odată. În urma cu 13 ani.Nu a fost alegerea mea. Am fost împinsă mai mult să fac asta. Nu mi-am iertat-o niciodată. Au trecut atâția ani și eu încă mai plâng după acel suflețel nevinovat. Între timp m-am recăsătorit. Am născut o fetiță pe care d-zeu mi-a luat-o după trei zile de la naștere. Apoi după trei ani,mi-am pierdut si soțul din cauza unei boli necruțătoare. Mai devreme sau mai târziu totul se plătește în viața.I-ar eu,,,,,INCA IMI MAI PLANG COPILUL NENASCUT….

  31. Nicu Plasoianu spune:

    blestemul copilului avortat. mai degraba blestemul adultilor fara creier. ma scuzati.
    un copil care se presupune ca vine in lumea asta pt prima oara,cu ce vina vine el aici?
    se trezeste deodata blestemat. adica condamnat. cine judeca? doar Dumnezeu.
    daca Dumnezeu osandeste un suflet fara prihana inseamna ca este nedrept. si este El nedrept? nu este.singurul nedrept in toata povestea este omul care respinge copilul.
    vorbesc oamenii fara sa stie despre ce vorbesc.nu mai trimite-ti copiii inapoi. lasati-i sa se nasca,sa-si implineasca destinul.

  32. Roxana spune:

    Cat de usor judecam, cat patos in a apara idei, insa fiecare reactioneaza in functie de experienta personala. In plus, chiar daca e un pacat mare, Dumnezeu prin Gratia Sa poate absolvi pe oricine.
    Draga mea, lupta din tine e din cauza iubirii inselate, a fricii in fata pacatului, insa mai ales din lipsa Iubirii. Copilul tau, chiar daca ar fi hidos, are nevoie de iubire, iar tu ai nevoie sa te ierti pe tine insati, pe tatal copilului, sa ierti si sa lasi aceasta situatie sa plece. Smerenia, Iubirea si Iertarea sunt esentiale. Altminteri vei ramane in acest iad pe care singura ti l-ai creat. Dumnezeu E Iubire, a iubit si iertat pe toti cei care I-au gresit, L-au umilit. Tu ai ales , poate inconstient, sa te autoflagelezi. Nu poti iubi bucata de carne sangeranda, dar pe copila bonda cu ochi albastri ai putea? Leaga-te de asta si transforma monstrul care pune stapanire pe mintea si inima ta in acel inger pe care l-ai visat. Cere-i iertare acelui miracol al vietii care nu s-a manifestat, cere-ti tie iertare, cere iertare si Intelepciune si Puterea de a face acest lucru lui Dumnezeu. Nu vei regreta. Dumnezeu te ajuta, mai ales cand iti onorezi propria fiinta, propria scanteie de indumnezeire, cand mergi pe calea iubirii si iertarii.
    Iubeste, Iubeste-te fara egoism, Iarta. Atat. <3

  33. Vasile spune:

    Cu avorturile ne e de glumit asa de mare este pacatul in fata lui dumnezeu daca vrei sa iti fie ertat trebuie sa înfiezi un copil de la casa de copii si ce scoti din copii tai asa sa scoti si din el sa il iubesti ca si pe copilul tau iar pt baieti care lasa o fata însarcinata si nu o ia de nevasta iar fata face un copil din flori baiatu trebuie sa construiasca o biserica sa îi fie ertat pacatul si cum sa faci o biserica cu greu faci o casuta ,la fata îi ertat pacatul pt ca se chinuie cu copilul sa il creasca.

  34. Liliana spune:

    Foarte simplu: poți boteza un copil sărac, poți îmbrăca alți copii săraci și poți plânge cu părere de rău pentru acel sufletel pe care nu l-ai lăsat să vină să se bucure de această viață pământească…!

  35. crina spune:

    Sa-i ceri iertare fetitei tale, sa-i spui ca ai facut o mare greseala;sa faci tot ce iti cere:organizeaza-i ziua;cu tort si tot ce trebuie;invita copii,prietene si spune-le ca asa o sa faci mereu pentru fetita ta si ca regreti in fiecare secunda ceea ce s-a intamplat.spovedeste-te mereu,boteaza daca ai posibilitatea si nadajduieste in MAREA MILA A MILOSTIVIRII LUI DUMNEZEU!Doamne-ajuta!

  36. Cacina simona spune:

    Bună ma numesc Raluca si am 24 de ani,ce pot sa va spun acum 3 analiza in urma si sarcina mea a fost opritavdin evoluție de la trei luni din cauza ca am fost tratată cu antibiotice, pt ca aveam o infecție la o măsea,dar in timpul acela nu știam ca eram însărcinată,dar asta a fost la mijlovul lunii ,abia după ce ieșit din spital,la sfârșitul luni am aflat ca sunt însărcinată,si atunci am fost la medic si mia zis va deocamdată e bine,dar,trebuie sa fac niste analize ca sa pot păstra sarcina pana la capăt,dipa câteva săptămâni am fost fom nou la medic ,și sa complicat situația, si mia zis că sa oprit din evoluție, dar n-am vrut sa cred si mers la alt medic ,si mia zis același lucru,dar a mai spus sa mai aștept o săptămână si nici un rezultat, am văzut ca îmi creștea burta crezând ca copilul crește si ca medicii greșesc, iar a două zi am fost la medicul meu, si mia zis ca trebuie sa fac de urgență chiuretajul, ca altfel dau in septicemie, daca nu pot muri pe masa de operație, când auzit asta tot nuia venit sa cred si mu vroiam sa avortez, ca pe copilul meu nu vreau sal pierd,si dintr-un final ma convins mama(mama soacra)si soțul sa l avortez ca numai este nici o soluție, si cu mare greu l pierdut. Iar după in am am rămas din nou însărcinată, cu un băiețel care are sindrom dawn ,care acum a împlinit in an și patru luni ,si este foarte bine facem cu el chinetoterapie,si altele,dar nu l-as abandona niciodată sau daca as fi aflat de la început ca are așa ceva,nu l-aș avorta niciodată, pentru ca toate sunt de la Dumnezeu, si el le rânduiește pe toate.Si ma rog la bunul Dumnezeu sa ma ierte pt ceea ce am făcut, si îmi pare sincer rău,după acel copilaș nenascut ,si in ziua de astăzi,il pomenesc la biserică si oriunde m-aș afla,nu las renega niciodată, nici macar nustiu cea fost,daca era fetiță sau băiat, dar întotdeauna va rămâne in sufletul meu ,si este in sufletul meu.

  37. Cacina simona spune:

    Si ma scuzați nu prea merg tastele,de la telefon,de aceea am scris greșit

  38. ageamiu spune:

    Ce poveste tristă 🙁 La noi lumea nu știe să numere. Sexul se face în 2 dar un copil se face în 3 cel puțin. Că mai trebui să-l și crească cineva. Mătușa ei nu s-a oferit și nici altcineva din familie.

  1. 19 decembrie 2016

    […] Când am aflat că sunt însărcinată eram în cel mai prost moment din viaţă: tocmai murise mama, aflasem că soţul meu mă înşela cu cea mai bună prietenă şi voia să divorţăm, iar la serviciu nu-mi mergea prea bine. Credeam că nu se poate mai rău, dar, în timp, aveam să aflu că niciodată nu poţi să zici că ai atins pragul cel mai de jos al vieţii. Am decis că pentru momentul acela cea mai bună soluţie este întreruperea sarcinii. Aveam doar 25 de ani, viaţa era înainte şi aveau să mai fie şi alţi copii, cu siguranţă. Mătuşa cu care m-am sfătuit atunci m-a încurajat spunându-mi că ea are vreo trei avorturi la activ, în vremea comuniştilor când se făceau mai degrabă empiric şi puteai oricând să mori din aşa ceva. Am mers împreună la o clinică privată şi totul s-a terminat în câteva ore. Pentru un scurt moment, înainte de a fi băgată în sala de operaţii, am avut un gând fugar şi o tresărire când s-a apropiat de mine o femeie în negru şi mi-a zis că fac o prostie. M-am uitat la ea curioasă pentru că n-am înţeles de unde mă cunoaşte şi ştie ce vreau să fac. În plus, nu vezi prea des persoane îndoliate într-o clinică unde majoritatea oamenilor sunt îmbrăcaţi în alb sau în culori deschise. Femeia nu era bătrână, ci mai degrabă între două vârste, avea faţa blândă, dar nişte ochi negri ca tăciunele din care ieşeau parcă flăcări. M-a privit intens şi mi-a spus să nu fac prostia să scap de copil, că acest avort mă va bântui toată viaţa. Mătuşa mea a alungat-o spunându-i că nu e treaba ei să se bage în vieţile oamenilor aşa aiurea şi m-a luat de mână ca să mă calmeze. Mi s-a părut straniu şi trebuie să recunosc că m-a speriat un pic. Dar am mers mai departe. Operaţia în sine a fost scurtă şi dureroasă. Nici nu ştiu ce m-a durut mai tare, faptul că aruncam un copil făcut cu omul căruia îi jurasem iubire veşnică sau faptul că toate astea mi se întâmplau în acelaşi moment şi simţeam că sunt cea mai ghinionistă fiinţă din lume. După avort am avut ceva complicaţii câteva zile, temperatură mare şi delir, dar obişnuită cu avorturile grele mătuşa mea a stat lângă mine şi a ştiut ce să-mi facă. În acele nopţi şi zile de convalescenţă zbuciumată am visat pentru prima dată o fetiţă bucălată şi blondă precum tatăl ei, care alerga spre mine într-un parc, iar eu fugeam de ea. Mă tot striga: mami, mami, iar eu mă ruşinam şi mă făceam că n-o cunosc. Apoi fetiţa se transforma într-un monstru, un avorton de carne sângerândă care urla printr-o gură hidoasă spre mine că voi fi veşnic mama lui şi că o mamă nu are cum să scape de copilul ei. Mătuşa mea a pus totul pe seama febrei şi infecţiei pe care o făcusem după avort, dar că lucrurile se vor calma şi o să uit totul. N-am uitat, pentru că copilul avortat nu m-a lăsat niciun moment să uit. Într-una din nopţi, când deja mă simţeam mai bine şi puteam să fac diferenţa între vis şi realitate, am simţit cum ceva rece şi umed mă atinge pe umăr. Când am deschis ochii am văzut lângă capul meu acel copil. Avea ochi albaştri deschişi şi mă fixa cu privirea. Mânuţa pe care o ţinea pe umărul meu se lipise şi simţeam prin cămaşă umezeala sângelui de pe mâna aceea de carne moartă. Am ţipat de groază şi m-am ridicat în capul oaselor. Când am aprins lumina pe umărul meu era o urmă de sânge. Mătuşa mea s-a speriat şi ea de un asemenea vis, deşi îi spuneam clar că a fost cât se poate de real. Am mers împreună la o biserică şi preotul mi-a citit nişte dezlegări şi mi-a dat câteva canoane de făcut ca să-mi ispăşesc păcatul. Deşi mi-a spus clar că după părerea lui un astfel de păcat nu va fi niciodată ispăşit. Le-am ţinut pe toate şi am încercat să mă rog şi să ţin posturi aşa cum mi-a spus părintele. Visele au încetat o vreme. Iar eu mi-am reluat viaţa. Apoi, când trecuse aproape un an de la asta şi ziceam că lucrurile încep să se îndrepte, copilul avortat a apărut din nou în nopţile mele. Timp de o săptămână am urlat noapte de noapte sub privirle albastre şi reci ale acelui suflet neîmpăcat care ar fi trebuit să fie copilul meu. La final am rămas la fel de istovită ca în primul an, după avort. De cinci ani de zile lucrurile se petrec întocmai, cu o precizie matematică. Copilul avortat îmi spune de fiecare dată că e aniversarea lui şi că ar trebui să-i fac tort, să-l pregătesc pentru grădiniţă şi tot timpul îmi reproşează că nu-l iubesc, şi că de fiecare dată mă uit cu silă la el. Cum să fac altfel dacă nu pot să simt decât silă şi groază la vederea unei bucăţi de carne care-mi aminteşte în fiecare an în luna iunie de păcatul capital pe care l-am comis cândva? Acela de a-mi omorî propriul copil. sursa: ganduridinierusalim […]

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.