Calendar Ortodox, 23 Martie: Ce sfinți sunt sărbătoriți astăzi? Pe 23 martie, Biserica Ortodoxă prăznuiește pe Sfântul Cuvios Mucenic Nicon și pe cei 199 de ucenici ai săi. Această zi ne aduce înainte pilda unor suflete care au pus dragostea pentru Hristos mai presus de propria lor suflare. Amintirea lor în sinaxar nu este o simplă înșiruire de fapte trecute, ci o chemare vie la trezvie și la dobândirea unui cuget smerit, gata să jertfească cele trecătoare pentru a moșteni Împărăția cea neînserată, primind cununa muceniciei cu multă bucurie duhovnicească.
Cuprins:
Sfinții zilei, 23 Martie: Sfântul Cuvios Mucenic Nicon – Pilda mărturisirii curajoase
Sfântul Nicon, a cărui pomenire o săvârșim, a viețuit în zilele ighemonului Cvintilian, avându-și obârșia în ținutul napolitanilor. Deși tatăl său era întunecat de slujirea la idoli, mama sa nutrea o credință fierbinte în Mântuitorul. Tânărul se distingea printr-o frumusețe aleasă și o vitejie neobișnuită pe câmpul de luptă, lucruri care, fără un har dumnezeiesc protector, riscau să îl piardă în deșertăciunile lumii. În timpul unei confruntări militare crâncene, văzând primejdia morții, a rememorat sfaturile tainice ale maicii sale. Cu inima frântă, a strigat: „Doamne, Iisuse Hristoase, ajută-mi!” Însemnându-se cu semnul dătător de viață al sfintei cruci, a intrat în focul luptei și a ieșit nevătămat, cunoscând astfel puterea ocrotitoare a lui Dumnezeu.
Întorcându-se izbăvit acasă, i-a destăinuit mamei sale fapta minunată și chemarea pe care o simțea. Mânat de o sete nestinsă după o viață curată, a plecat pe mare către părțile Constantinopolului. Ajungând în insula Hios, s-a retras în munte timp de șapte zile. Acolo s-a dăruit postului aspru, privegherilor și unei stări de rugăciune neîncetată. Un înger al Domnului s-a pogorât și i-a poruncit să coboare la țărm, luând cu sine toiagul cel ceresc. Aflând o corabie, a ajuns după două zile la muntele Ganos. Aici, pronia i-a scos în cale un episcop smerit, îmbrăcat în haine simple de monah, care trăia ascuns într-o peșteră.
Primirea tainei botezului și rodirea harului
Acest ierarh l-a primit cu dragoste, învățându-l dogmele dreptei credințe. L-a spălat în baia nașterii din nou, botezându-l în numele Sfintei Treimi, și l-a cuminecat cu Sfintele Taine. Văzând sporirea lui duhovnicească, după trei ani de ucenicie sub povățuire, l-a sfințit preot și apoi l-a ridicat la treapta arhieriei. Sfântul Nicon a preluat astfel grija duhovnicească a o sută nouăzeci de monahi care s-au adunat în jurul său, atrași de blândețea sa. Această adunare monahală arată cum un singur suflet sfințit devine un liman liniștit pentru mulți alții.
Parcurgând filele din calendarul ortodox pentru ziua de 23 martie, vedem că nevoitorul a călătorit cu obștea sa spre Mitilene, iar apoi a poposit în Italia pentru a-și îngropa mama adormită întru Domnul, așa cum găsim scris în Viețile Sfinților pe luna martie. După acest act de pietate filială, s-a stabilit în muntele Tavromeniei din Sicilia, unde obștea s-a mărit cu încă nouă frați. Vestea despre taina mântuirii pe care o lucrau acești bărbați a ajuns la urechile ighemonului păgân. Acesta a poruncit prinderea lor neîntârziată. Cei o sută nouăzeci și nouă de frați au fost întinși pe pământ, străpunși cu sulițe și apoi li s-au tăiat capetele.
Alăturați-vă comunității Gânduri din Ierusalim
Urmăriți-ne pe canalele oficiale de WhatsApp și Telegram pentru a rămâne la curent cu ultimele noutăți:
Jertfa finală a Sfântului Nicon
Păstorul cel bun, Sfântul Nicon, a fost lăsat la urmă pentru a îndura suferințe greu de purtat. Trupul său a fost întins fără milă de cele patru mădulare, ars cu făclii aprinse, îngreuiat cu pietre legate de picioare și împins în prăpastie. Deși a fost zdrobit cu bolovani și i s-a tăiat limba, el nu a încetat să Îl mărturisească pe Hristos cu mișcările inimii sale. În cele din urmă, a primit moarte martirică prin tăierea capului. Acest context duhovnicesc ne învață că nicio primejdie lumească nu poate despărți omul de dragostea dumnezeiască, jertfa sa fiind o ofrandă bineplăcută Cerului.
Alți sfinți pomeniți astăzi: Sfântul Dometie, Sfântul Gheorghe cel Nou, Sfântul Mucenic Luca și Sfântul Nicon de la Peșterile Kievului
Sfântul Mucenic Dometie
Astăzi ne amintim și de pătimirea Sfântului Dometie, care și-a încheiat lupta cea bună fiind ucis cu sabia pentru dreapta credință. Detaliile trecerii sale pământești subliniază asprimea prigoanelor timpurii. El ne dovedește că mărturisirea numelui lui Hristos, chiar și preț de o clipă supremă de durere, deschide fără zăbavă porțile Împărăției, izbăvind sufletul din moartea veșnică.
Sfântul Cuvios Gheorghe cel Nou din Diipiu
Cuviosul Gheorghe a ales calea renunțării depline, lăsându-și soția, copiii și confortul rudeniilor pentru a purta jugul cel ușor al lui Hristos. Pribegea prin cetăți și sate, retrăgându-se până departe în pustiu, îndurând lipsuri de tot felul și o amară nevoință trupească. Această asceză nu reprezenta o dezertare din lume, ci o tăiere adâncă a voii proprii. Primind de Sus vestea plecării sale, a mers la Constantinopol, la biserica Sfântului Ioan Cuvântătorul de Dumnezeu din locul numit Diipiu, unde s-a odihnit în pace după șapte zile.
Taina lanțurilor și minunile Sfântului Gheorghe
La pregătirea trupului său, cei prezenți au descoperit cu cutremur un lanț greu de fier care îi înfășura trupul tăinuit, săpând urme adânci în carnea sa. Văzând o asemenea răstignire nevăzută a trupului, au strigat cu toții: „Doamne miluiește!” L-au așezat cu cinste într-un mormânt de marmură în tinda bisericii. Aflăm din calendarul ortodox pentru ziua de 23 martie că harul se ascunde adesea sub haina unei asceze neînțelese de ochii pământești. Din mormântul său nu contenesc a se revărsa vindecări pentru cei bolnavi, mărturie a sfințeniei sale.
Sfântul Nou Cuvios Mucenic Luca
Ziua de astăzi luminează și prin pomenirea Sfântului Luca, noul mucenic, care a primit cununa pătimirii în anul 1802 în Mitilene. Acesta a răbdat chinuri cumplite și în cele din urmă a suferit martiriul prin spânzurătoare. Sângele său, vărsat într-o epocă mult mai apropiată de timpurile noastre, stă mărturie că Biserica naște sfinți neîncetat, gata să-și dea viața pentru dragostea Mirelui Ceresc.
Sfântul Nicon din Lavra Peșterilor de la Kiev
Un alt mare lucrător al rugăciunii este Sfântul Nicon de la Peșterile Kievului, primul ucenic și împreună-nevoitor al Sfântului Antonie. El a fost preotul mănăstirii și cel care a săvârșit tunderea în monahism a multor părinți, printre care Sfântul Teodosie. Sfinții zilei 23 martie ne arată diversitatea chemărilor: deși Nicon l-a mâniat pe marele prinț Izyaslav tunzând pe apropiații acestuia, el a apărat cu fermitate vocația monahală în fața puterii politice, alegând mai târziu să se retragă ca isihast în peninsula Tmutarakan.
Slujirea smerită a Sfântului Nicon de la Kiev
Când s-a întors în Mănăstirea Peșterilor, deși avea cinstea unui întemeietor, Sfântul Nicon a intrat într-o ascultare desăvârșită față de ucenicul său, Sfântul Teodosie, care ajunsese egumen. Era nelipsit de la ascultările mănăstirii; când lega cărți duhovnicești, Teodosie îi desfășura sfoara, într-o împreună-lucrare plină de blândețe. Mai târziu, fiind ales la rândul său egumen, a luptat mult pentru înfrumusețarea chinoviei. A plecat la Hristos la o vârstă înaintată, lăsând urmașilor un model de smerenie tămăduitoare.
Citește și: Calendar Ortodox 20 Martie: Sfinții Cuvioși uciși în Mănăstirea Sfântul Sava (Sinaxar Audio)
Ce putem învăța astăzi și cum aplicăm în viața noastră
Viața acestor mărturisitori ne îndeamnă să nu ne rușinăm de credința noastră, ci să cerem grabnic ajutorul lui Hristos în vreme de ispită. Trebuie să practicăm postirea minții de gânduri viclene și să aducem pace în mijlocul familiilor noastre prin blândețe. Purtând necazurile zilnice cu recunoștință, fără a cârti, devenim la rândul nostru mici luminători acolo unde Dumnezeu ne-a așezat.
Rămânând neclintiți pe calea mântuirii și aprofundând calendarul ortodox al zilei de 23 martie găsim puterea de a duce lupta cea bună. Care moment din viața acestor sfinți v-a inspirat cel mai mult? Vă așteptăm cu bucurie să ne împărtășiți gândurile în secțiunea de comentarii pe Gânduri din Ierusalim.
Sursă bibliografică: Sinaxarul Bisericii Ortodoxe (23 Martie)




























