Ce trebuie să facem când suntem invidiați de un oarecare, când suntem victima invidiei celorlalți

Nu foloseste la nimic ca descriem simplu dimensiunea invidiei si nu progresam in vindecarea ei. Trebuie sa conducem invidiosul la vindecare. Suntem datori totusi sa marturisim ca vindecarea este dificila. Si aceasta pentru ca „nici medic al bolii nu primeste si nici nu e posibil sa se gaseasca vreun medicament impotriva bolii”.

Si mai mult, chiar cand este intrebat nu vrea sa marturiseasca ca „sunt invidios si amar si ma irita cele bune ale prietenului si ma plang de bucuria fratelui si nu suport privelistea bunurilor celorlalti, ci imi fac o nenorocire din bunastarea semenilor” (Sfantul Vasile cel Mare).

Putem insa sa subliniem unele leacuri. Este nevoie sa aratam dragoste deosebita pentru persoanele acelea pentru care simtim ca patima se misca inlauntrul nostru. Sa le iubim mai mult si sa le laudam din toata inima noastra. In special trebuie sa facem rugaciune pentru patima, dar si rugaciune pentru aceia pentru care simtim miscarea patimii. Sa vedem toate cate are fratele nostru ca daruri ale lui Dumnezeu. Acesta le da pe toate. Cine poate sa opreasca izvoarele sa verse apa? Astfel Dumnezeu este Acela care da darurile sufletesti si trupesti si nu trebuie sa ne pronuntam impotriva fratelui nostru, deoarece in acest fel ne aratam teomahi, ne intoarcem impotriva lui Dumnezeu. De asemenea, banii si averile si in general bunurile materiale sa nu consideram ca sunt unicele bunuri. Acestea sunt instrumente ca sa ne conduca la virtute. In general, cum spune Sfantul Vasile cel Mare, „un izvor care tasneste, nimeni nu-l astupa; si cand straluceste soarele nimeni nu-si acopera privirile”.

Este necesara indrumarea duhovniceasca de la un vindecator ortodox, incat prin mijloacele si prin toata indrumarea lui sa scapam de distrugatoarea patima a invidiei si sa putem sa traim o buna viata crestina.

Intrebarea care se naste acum este ce trebuie sa facem cand suntem invidiati de un oarecare, cand suntem victima invidiei celorlalti.

Primul lucru care este necesar este sa aratam rabdare si ingaduinta. Sa ne bucuram pentru aceasta incercare care ne-a venit. Si sa ne rugam lui Dumnezeu sa ne dea rabdare si ingaduinta. Cel care rabda cu bucurie aceasta incercare, acesta primeste mangaiere de la Dumnezeu si ajunge la fericita smerenie.Dar trebuie spus ca in chip obisnuit aceasta rabdare o au vitejii lui Dumnezeu, cei cati dispun de curaj si barbatie spirituala. Si de aceea cati rabda dispozitia invidioasa a fratelui lor, acestia vor primi cununa de martiri.

Al doilea lucru care este recomandat de invatatura patristica este sa evitam convietuirea si decaderea prin convietuirea cu cei care ne invidiaza. Pentru ca e posibil sa devina un mare rau. In Pilde este scris: „Sa nu iei masa cu un barbat invidios, nici sa nu ravnesti la mancarurile lui; caci in ce chip ar fi sa inghita cineva un fir, tot astfel mananca el si bea. Si nici sa-l primesti la tine pe el si sa mananci imbucatura cu el: caci o va voma si va pangari cuvintele tale cele bune” (Pilde 23, 6-8).

Sfantul Vasile cel Mare, referindu-se la chestiunea aceasta, spune ca, asa cum ne straduim sa asezam departe de foc substanta inflamabila,astfel trebuie sa indepartam legaturile prietenesti cu cei invidiosi, pentru ca intr-adevar „asa cum taciunele, este boala proprie graului, tot asa invidia este boala prieteniei”.

Avva Pimen a sfatuit pe cineva sa nu locuiasca intr-un loc unde exista vreunul care il invidiaza, pentru ea altminteri nu se va pricopsi: „Sa nu locuiesti intr-un loc unde vezi pe cineva care are gelozie impotriva ta, caci altfel nu te pricopsesti”.

In general, putem sa sustinem ca atunci cand avem in noi harul lui Dumnezeu, cand ne aflam intr-o buna stare sprituala, atunci nu ne vatama sagetile celui invidios si nu patim nici un rau. Dar cand nu avem forta sufleteasca si suntem usor clatinati atunci este necesar cu dragoste si pentru dragoste sa intrerupeti prietenia si relatia sociala cu invidiosul. Acest lucru desigur nu inseamna deloc ca vom inceta sa ne rugam pentru el si sa ne intereseze. Simplu il ajutam sa nu ajunga sa faca un rau mai mare. Patima invidiei este mare. Invidia provoaca, cum a fost expus anterior, mari rele omului. Mai mult, indica existenta multor patimi in noi si chiar naste alte patimi. Cum spune Sfantul Grigorie Teologul, invidia este cel mai nedrept si cel mai drept pacat. Este nedrept pentru ca ataca pe cei nevinovati si drept pentru ca ataca si pe cei care o poseda si pe cei culpabili. De aceea trebuie stradanie sa scapam de aceasta foarte rea patima.

Sfantul Vasile cel Mare indeamna: „Sa fugim, fratilor, de boala, dascal de teomahie, maica a uciderii de barbati, dezordine a firii, ignorare a familiei, nenorocire foarte absurda”. „Sa fugim de un rau insuportabil. Este invatatura sarpelui, descoperire a demonilor, insamantare a dusmanului, arvuna a iadului, piedica a evlaviei, cale spre gheena, pierderea imparatiei”.

Mitropolitul Hieroteos Vlachos

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *