Cine are dreptul să fie naș și cine nu: criterii ignorate, compromisuri periculoase și responsabilitatea uriașă asumată în fața lui Dumnezeu

Cum să alegi nașul pentru copil – criterii duhovnicești și responsabilitate pe termen lung

Alegerea nașului pentru un copil nu este o simplă formalitate socială și nici o decizie care ar trebui luată sub presiunea convențiilor de familie sau a intereselor lumești. În tradiția ortodoxă, nașul nu este un personaj decorativ al Tainei Botezului, ci un om care își asumă o răspundere reală, profund conștientă și de durată față de sufletul copilului.

Citește și: Ce este milostenia în ochii lui Dumnezeu și cum trebuie lucrată pentru a deveni izvor de viață – învățătura Părintelui Iosif Vatopedinul

În reflecțiile sale pastorale, Părintele Maxim Kozlov atrage atenția asupra unui lucru esențial: înainte de a ști pe cine să alegem ca naș, este mult mai înțelept să știm pe cine să nu alegem.

Criterii greșite care trebuie eliminate de la început

Primul pas corect este îndepărtarea gândurilor nebisericești. Alegerea nașului nu trebuie să fie influențată de:

• statutul social,
• poziția profesională,
• avantajele materiale,
• gradul de rudenie,
• politețea de familie sau presiunea afectivă.

A deveni naș nu este o recompensă simbolică pentru un unchi, un văr sau un prieten apropiat și nici o investiție pentru viitorul copilului. Faptul că cineva este bogat, influent sau promite sprijin material nu are nicio legătură cu misiunea reală a unui naș. Toate aceste criterii sunt exterioare credinței și trebuie lăsate deoparte fără ezitare.

Nașul – mai întâi rugător, apoi sprijin

Potrivit Părintelui Maxim Kozlov, criteriul fundamental în alegerea nașului este acesta: să fie un rugător. Un creștin ortodox conștient, care își asumă responsabilitatea duhovnicească a rolului său și care înțelege că, prin Botez, devine răspunzător înaintea lui Dumnezeu pentru creșterea spirituală a finului.

Ideal este ca nașul să fie într-o relație firească de apropiere cu familia copilului, dar nu din motive sociale, ci pentru a putea sprijini, atunci când este nevoie, educația copilului. Acest sprijin nu se referă la gospodărie sau la aspecte administrative ale vieții, ci la orientarea morală și duhovnicească a copilului pe termen lung.

Este adevărat că, în practică, un astfel de ajutor organizatoric apare mai rar, dar lipsa lui nu anulează valoarea unui naș care se roagă sincer pentru finul său.

Rugăciunea, nu utilitatea, definește rolul nașului

Părinții sunt chemați să înțeleagă limpede că nașul nu este ales pentru a rezolva probleme practice, ci pentru a susține formarea sufletească a copilului. Dacă este nevoie, aceste roluri pot fi distincte: un om apropiat care ajută practic și un naș care este rugător. Important este ca rolurile să nu fie confundate.

Nașul trebuie să fie o prezență stabilă în viața copilului, un om cu care relația să poată dăinui ani și decenii. De aceea, este esențial ca între părinți și naș să existe o viziune comună asupra vieții, credinței și valorilor fundamentale. Diferențele majore de gândire sau de credință pot duce, în timp, la rupturi dureroase, care îl afectează direct pe copil.

Citește și: Citește, în fiecare sâmbătă, rugăciunea la Arhanghelul Mihail pentru a avea parte de împliniri – chemarea care, spun credincioșii, nu rămâne niciodată fără răspuns din cer

O alegere care privește veșnicia

Alegerea nașului nu se face pentru o zi de sărbătoare, ci pentru o viață întreagă. Este o decizie care nu trebuie grăbită, negociată sau condiționată de factori exteriori credinței. Așa cum subliniază Părintele Maxim Kozlov, nașul este chemat să fie martor al credinței, sprijin în rugăciune și reper duhovnicesc pentru copil.

În cele din urmă, întrebarea decisivă nu este: „Cine ar fi potrivit din punct de vedere social?”, ci:
„Cine poate sta înaintea lui Dumnezeu și spune cu responsabilitate: mă voi ruga pentru acest copil toată viața mea?”