„Cu femeia eşti un trup, trebuie să-l respecţi, cu toate că soţia poate e incultă, sau cumva mai prejos decât tine, dar tu s-o respecţi, că sunteţi una”

Dar se poate vorbi în familie de o ascultare a soţului faţă de soţie, sau a soţiei faţă de soţ?

Ascultarea e lege între dânşii; dacă nu se ascultă unul pe altul, nu pot să trăiască. Nu se poate altfel.

Adică se sfătuiesc ce-i de făcut: „cutare, cutare”, se sfătuiesc. Aceea-i ascultarea unuia faţă de altul. Ca să fie pace, întâi se sfătuiesc, ca să nu ajungă la neînţelegeri.

De aceea, te sfătuieşti, întâi: „uite, să facem lucrarea cutare”; şi-acuma, hai la discuţie, poate nu e bine, până când te hotărăşti, ca să fie de acord amândoi, ca să fie harul Sfântului Duh în lucrare.

De-aceea dacă zici: „Eh, tu zici asta, eşti o zăpăcită, eu am să fac o treabă!” – păi n-ai făcut nimica. Cu femeia eşti un trup, trebuie să-l respecţi, cu toate că soţia poate e incultă, sau cumva mai prejos decât tine, dar tu s-o respecţi, că sunteţi una. Trebuie sfătuire la orice lucrare, în niciun caz: „ori fă aşa, ori îţi dau cu ceva-n cap”.

Părintele Dionisie de la Colciu

Extras din „Ne vorbesc părinții athoniți”, Ed. Bunavestire, 2003, pag. 44

ADVERTISMENT
loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.