Cum ajunge un copil să nu-și mai respecte și să nu-și mai asculte părinții atunci când crește într-o casă în care este certat, jignit și blestemat de cei care ar fi trebuit să-l învețe iubirea și răbdarea

Cuvintele care rănesc mai mult decât pedeapsa – Lecția Părintelui Ilarion Argatu despre creșterea copiilor

În educația unui copil, există greșeli care se pot corecta și răni care se pot vindeca. Dar sunt și lucruri care, odată rostite, lasă urme adânci în suflet. Printre acestea, blestemul spus de părinte ocupă un loc aparte, fiind una dintre cele mai grave forme de violență morală.

Citește și: De ce oriunde fugim ne întâlnim cu același rău: adevărul incomod despre suferință, neliniște și fuga de sine

Părintele Ilarion Argatu atrage atenția asupra unui adevăr simplu, dar adesea ignorat: copilul poate fi certat, poate fi pedepsit, poate fi îndreptat, însă nu trebuie niciodată blestemat. Greșeala copilului este parte din creștere, dar cuvântul greu al părintelui devine povară pentru întreaga lui viață.

Părintele amintește din propria experiență de copil că, deși curiozitatea și neastâmpărul erau firești, mama nu a recurs niciodată la vorbe care să-i lovească ființa. În contrast, observă cu durere cum, în multe familii, la cea mai mică supărare, părintele aruncă asupra copilului cuvinte precum „să mori”, „să n-ai parte de fericire”, „arde-te-ar focul” sau îl drăcuiește. După aceea, mirarea este mare: de ce copilul nu ascultă, de ce este nervos, de ce se răzvrătește.

Răspunsul este incomod, dar limpede: primul vinovat este părintele cu gura lui. Copilul nu învață doar din ce i se spune, ci mai ales din ce trăiește. El trebuie învățat să nu greșească, iar dacă a greșit, să știe să-și ceară iertare. Însă această lecție nu se predă prin blesteme, ci prin răbdare, exemplu și credință.

Părintele Ilarion subliniază diferența esențială dintre două tipuri de mame: mama care își învață copilul credința și se bucură de roadele muncii ei, și mama care nu are timp pentru copil, îl lasă să crească la întâmplare și ajunge să culeagă necazuri. Nu poți cere ascultare într-o casă în care copilul vede doar ceartă. Nu poți spune „nu bea” dacă el te-a văzut beat, „nu curvi” dacă în casă intră amanți, „nu fuma” dacă tu ai țigara în gură.

Mesajul este dur, dar drept: înainte de a cere de la copil, părintele trebuie să se cerceteze pe sine. Părinții sunt exemplul viu al copiilor lor. Unde este dragoste, pace și o viață trăită frumos, copilul nici nu mai are nevoie de lecții explicite – învață singur, prin ceea ce vede.

Citește și: Cele 46 de păcate care sunt iertate la spovedanie, dar pot opri ani întregi de la Sfânta Împărtășanie – lista completă care cutremură conștiința creștinului ortodox

Cuvintele părintelui Ilarion Argatu rămân un avertisment limpede pentru orice familie: educația nu începe cu mustrarea, ci cu viața părintelui. Iar blestemul, rostit în furie, nu îndreaptă greșeala copilului, ci sapă răni care pot dura o viață.