Cum se întâmplă că unii oameni credincioşi ajung la ateism?

– Părinte, cum se întâmplă că unii oameni credincioşi ajung la ateism?

– În problema aceasta pot exista două cazuri. Într-un caz se poate ca cineva să fi fost foarte credincios, să fi lucrat puterea lui Dumnezeu în viaţa lui prea multe fapte palpabile, iar apoi să fi ajuns la o tulburare în problema credinţei. Aceasta se întâmplă, de pildă, atunci când cineva face nevoinţă fără discernământ şi cu egoism, adică prinde viaţa duhovnicească în mod sec: „Ce a făcut cutare Sfânt? Să încerc să fac şi eu”. Şi astfel începe să facă o nevoinţă fără discernământ. Dar, încet-încet, fără să-şi dea seama, se creează înlăuntrul lui un simţământ fals că, deşi n-a ajuns la măsurile cutărui Sfânt, dar pe aproape tot este. În felul aces­ta îşi continuă nevoinţa. Dar în timp ce mai înainte de acest gând îl ajuta harul dumnezeiesc, acum începe să-l părăsească. Căci ce treabă are harul lui Dumnezeu cu mândria? Atunci nu mai poate face nevoinţă; a făcut-o mai înainte şi începe să se silească pe sine. Dar cu sila se creează stres. Vine şi mândria care este ca un tărăboi şi creează o stare tulbure. Şi deşi a făcut atâtea şi a lucrat harul dumnezeiesc şi a avut şi expe­rienţe dumnezeieşti, încet-încet începe să aibă gân­duri de necredinţă şi să se îndoiască de existenţa lui Dumnezeu.

Al doilea caz este atunci când unul lipsit de carte vrea să se preocupe de dogme. Ei, aceasta nu e bine! Altceva este să arunce o privire ca să cunoască dogma. Dar şi unul cu ştiinţă de carte, de va merge cu mândrie să cerceteze dogma, şi pe acesta îl va părăsi harul lui Dumnezeu, deoarece are mândrie şi va începe să aibă îndoieli.

Fireşte, nu vorbesc de unul care are evlavie. Unul ca acesta, chiar şi fără de carte de ar fi, se poate să arunce o privire cu discernământ, până acolo unde poate cerceta, şi să înţeleagă dogma. Dar cel care nu are o stare duhovnicească bună şi merge să se ocupe cu Dogmatica, unul ca acesta, chiar de ar crede puţin, după aceea nu va mai crede deloc.

Sfântul Paisie Aghioritul

Extras din „Cuvinte duhovnicești, Vol. 2, Trezvie duhovnicească, trad. de Ieroschim. Ștefan Nuțescu, ediția a II-a, Ed. Evanghelismos, București, 2011, pag. 304-305