Biserica Suediei a devenind prima confesiune creștină în care numărul femeilor preot l-a depășit pe cel al bărbaților. Potrivit publicației Telegrafi, din totalul de 3.060 de preoți hirotoniți, 1.533 sunt femei, reprezentând 50,1% din cler. Deși această schimbare este prezentată ca un succes al incluziunii, ea ridică întrebări despre dinamica și prioritățile unei instituții religioase care pierde constant adepți activi.
O schimbare începută cu reticență în 1958
Decizia de a permite hirotonirea femeilor a fost luată în 1958, în urma unor dezbateri aprinse din cadrul Sinodului Suedez. Totuși, compromisul „clauzei de conștiință” a permis episcopilor reticenți să refuze hirotonirea femeilor, ilustrând o diviziune profundă în interiorul bisericii. Abia în 1975 s-a concretizat această hotărâre prin hirotonirea primei femei preot, marcând începutul unui proces ce avea să schimbe definitiv structura clerului.
Raportul din 1990 al Bisericii Suediei estima că femeile vor reprezenta jumătate din cler abia peste un secol. Cu toate acestea, obiectivul a fost atins surprinzător de rapid, în doar trei decenii.
Liberalizarea: progres sau pierdere de identitate?
Pe lângă promovarea femeilor în cler, Biserica Suediei a adoptat și alte măsuri considerate progresiste. Un exemplu notabil este numirea în 2009 a Evei Brunne ca primul episcop lesbian declarat din lume, un gest care a atras atât aprecieri, cât și critici. În timp ce unii au salutat deschiderea bisericii, alții au pus sub semnul întrebării coerența între aceste decizii și tradiția religioasă.
Această liberalizare accentuată, deși menită să atragă un public mai divers, nu pare să fi inversat declinul participării religioase. Doar 2% dintre membrii Bisericii Suediei participă regulat la slujbe, reflectând o deconectare tot mai mare între instituție și credincioșii săi.
Context și provocări
Deși 60% din populația Suediei continuă să se identifice formal ca membri ai Bisericii Suediei, această apartenență este în mare parte simbolică. Într-o societate tot mai secularizată, adaptările bisericii par mai degrabă eforturi de a rămâne relevantă decât angajamente față de valorile tradiționale.
Această tranziție către un model de cler dominat de femei și măsurile progresiste ridică întrebări despre direcția pe care o urmează Biserica Suediei: este aceasta o dovadă de adaptabilitate sau un semn al pierderii identității sale într-o lume secularizată?
