După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau influenţa oricăror altora, care este pornită spre distrugere

Iubirea care nu se clatină – Taina căsătoriei în viziunea Gherondei Iosif Vatopedinul

Într-o lume în care relațiile se schimbă cu repeziciune, iar legăturile dintre oameni sunt adesea fragile și condiționate, tema iubirii statornice devine tot mai rar abordată în profunzimea ei adevărată. În gândirea ortodoxă, căsătoria nu este un simplu contract social, ci o lucrare duhovnicească, o chemare la unitate, jertfă și fidelitate. Această perspectivă este exprimată limpede și fără echivoc de Gheronda Iosif Vatopedinul, într-un text de referință pentru înțelegerea sensului autentic al iubirii dintre soți.

Citește și: De ce milostenia făcută cu gând de răsplată poate deveni păcat – Lecția grea despre egoismul ascuns în faptele bune

Iubirea poruncită de Dumnezeu și roadele ei

Iubirea cea adevărată şi neschimbătoare, care ne este poruncită de Dumnezeu, poate să fie pusă în lucrare şi să aducă roade. Toate cele din jurul nostru sunt curgătoare, nestatornice şi se mişcă continuu. Ce anume rămâne neschimbat în societate, în înrudirile şi în colaborările dintre oameni? Numai în căsătoria legiuită stăpâneşte dragostea curată şi dezinteresată, deoarece, potrivit poruncii dumnezeieşti, „ceea ce Dumnezeu a unit, nimeni nu trebuie să despartă”.

Prin aceste cuvinte, Gheronda subliniază caracterul unic al căsătoriei legiute: ea nu se sprijină pe emoții trecătoare sau pe interese comune, ci pe o poruncă dumnezeiască. Iubirea adevărată nu este doar simțire, ci lucrare concretă, perseverență și fidelitate față de legământul făcut înaintea lui Dumnezeu.

Căsătoria – rânduială dintru începutul creației

Unitatea celor doi soţi a fost consacrată de la începutul zidirii. Nu există greşeli în creaţie, de vreme ce Sfânta Scriptură mărturiseşte că „a privit Dumnezeu toate câte a făcut şi, iată, erau bune foarte”. Dumnezeu a prevăzut căderea omului şi modul înmulţirii lui şi de aceea a impus unitatea celor doi întru unul, pentru ca să fie ţinut ipostasul vieţii prin iubire.

În această perspectivă, căsătoria nu este o invenție omenească, ci o rânduială a creației. Unitatea bărbatului și a femeii este temelia continuității vieții și a echilibrului sufletesc. Iubirea conjugală devine astfel spațiul în care se păstrează chipul vieții, chiar și într-o lume marcată de cădere și dezbinare.

Acel „iar femeia bărbatului de la Domnul se rânduieşte” (Pilde 19, 14) se referă la credincioşi, în care este pusă în lucrare voia Lui. În Vechiul Testament Dumnezeu i-a condus pe credincioşii Săi slujitori la unitatea adevăratei căsătorii şi le-a prezentat-o ca model, în cea mai de jos lipsă de învăţătură şi neştiinţă care domnea în vremurile de atunci.

Această afirmație arată că adevărata căsătorie este posibilă acolo unde voia lui Dumnezeu este primită și lucrată. Chiar și în vremuri de neștiință, unitatea conjugală a fost oferită ca model de viață stabilă și binecuvântată.

Iubirea dinlăuntrul căsătoriei – pavăză împotriva tulburării

Oriunde există iubire înlăuntrul căsătoriei, niciun fel de pericol (zguduitură) nu va putea să o influenţeze, nici chiar socrii!

Afirmația, rostită cu realism și experiență pastorală, arată că adevărata iubire conjugală este mai puternică decât presiunile exterioare. Nici mediul, nici familia extinsă, nici conflictele inevitabile ale vieții nu pot distruge o legătură întemeiată pe iubire curată.

Am silit, dacă ni se permite expresia, pe unii soţi ideali la o vârstă matură să ne lămurească din propria lor experienţă care este elementul necesar al căsătoriei, şi nu ne-au ascuns ce este dragostea. Doamne de neam bun ne-au descoperit, de asemenea, că: „Pe noi, ca femei, nimic altceva nu ne linişteşte şi nu ne aduce pacea, decât simţirea că soţul nostru ne iubeşte cu adevărat, numai pe noi. Din păcate, ca femei, suntem suspicioase, influenţate fiind de mediu”.

Mărturiile acestea arată că pacea din căsătorie nu vine din bunăstare sau siguranță materială, ci din certitudinea iubirii exclusive și sincere. Lipsa acestei siguranțe deschide ușa neîncrederii și tulburării.

Pericolul amestecului din afară

Este nevoie de atenţie în faţa înrâuririi, ca să nu spun impunerii, părinţilor şi a mediului, de unde şi socrii au primit un nume rău. După căsătorie, îi sfătuim pe bărbaţi şi pe femei să înlăture amestecurile părinţilor sau influenţa oricăror altora, care este pornită spre distrugere.

Gheronda Iosif avertizează limpede asupra uneia dintre cele mai frecvente cauze ale destrămării căsniciei: intervenția constantă a celor din afară. Căsătoria presupune maturitate, delimitare și asumarea responsabilității propriei familii, fără presiuni distructive din exterior.

Citește și: Rugăciunea zilei de miercuri pentru cei care duc o luptă nevăzută cu oboseala sufletului, cu tulburarea minții și cu senzația că se îndepărtează încet de pace și de adevăr

Textul citat aparține Gheronda Iosif Vatopedinul și este extras din volumul Dialoguri la Athos, publicat pe site-ul Doxologia. Mesajul său rămâne actual și necesar: acolo unde iubirea este lucrată în ascultare de voia lui Dumnezeu, căsătoria devine spațiu de pace, statornicie și mântuire.