Este marțea zi cu ghinion? Cum o minciună repetată din generație în generație a ajuns să răstoarne rânduiala Bisericii și să nască frică acolo unde ar trebui să fie pocăință

Marțea – zi blestemată sau zi a biruinței duhovnicești?

Ideea că anumite zile ar purta în ele ghinion sau noroc este una adânc înrădăcinată în mentalul popular. Marțea, mai ales, a fost privită de mulți cu suspiciune, ca și cum ar avea o încărcătură nefastă. Dar această percepție nu doar că nu are temei duhovnicesc, ci intră în contradicție directă cu rânduiala și învățătura Bisericii Ortodoxe.

Citește și: „Lumea este aprinsă de focul păcatului” – avertismentul Părintelui Nicodim și chemarea la rugăciune și milostenie duhovnicească

Pentru creștin, timpul nu este stăpânit de hazard, de stele sau de fatalitate, ci se află în mâinile lui Dumnezeu. Fiecare zi poartă o semnificație sacră, iar săptămâna însăși este organizată ca un drum al biruinței, de la lupta nevăzută până la Înviere.

Rânduiala zilelor – o pedagogie a mântuirii

Biserica Ortodoxă a închinat fiecare zi a săptămânii unei realități sfinte, nu la întâmplare, ci sub călăuzirea Duhului Sfânt. Astfel, zilele nu sunt simple unități de timp, ci spații de întâlnire cu Dumnezeu:

• luni – Sfinților Îngeri
• marți – Sfântului Ioan Botezătorul
• miercuri și vineri – Cinstitei Cruci
• joi – Sfinților Apostoli
• sâmbătă – tuturor sfinților mucenici
• duminică – Învierii lui Hristos

Marțea, așadar, este ziua unuia dintre cei mai mari sfinți ai creștinătății: Sfântul Ioan Botezătorul, Înaintemergătorul Domnului, prorocul care a biruit nu doar păcatul, ci și frica de moarte.

Ziua nu poartă vina omului

A crede că o zi este rea în sine înseamnă a muta responsabilitatea păcatului de pe umerii omului pe o creație nevinovată a lui Dumnezeu. Zilele sunt curate. Ele devin întunecate doar prin faptele noastre.

Păcatul nu se lipește de calendar, ci de inimă. Nu ziua aduce nenorocirea, ci omul care își varsă fărădelegea asupra zilei. Dumnezeu oferă fiecărei zile o curăție inițială, ca o filă albă, pe care omul își scrie propria viață.

Avertisment, nu fatalitate

Există întâmplări care par să se repete în aceeași zi: pedepse, întoarceri ale răului, consecințe ale păcatului. Dar acestea nu sunt dovezi ale unui ghinion al zilei, ci semnale ale dreptății dumnezeiești. Cine vede în ele o fatalitate oarbă rămâne la suprafață. Cine le citește ca avertismente ale Celui Atotvăzător începe să înțeleagă.

Dumnezeu nu pedepsește prin zile, ci mustră prin conștiință.

Biruința luminii asupra superstiției

Creștinul nu trăiește sub frica astrologiei, a numerelor sau a zilelor „rele”. Prin Hristos, omul este mai mare decât stelele și mai puternic decât orice presupus destin. Duminica, ziua Învierii, încununează săptămâna tocmai pentru a arăta că biruința este sensul ultim al timpului.

În acest duh, marțea nu este o zi a ghinionului, ci o zi a chemării la pocăință, a curajului și a adevărului, sub ocrotirea celui care a îndrăznit să spună adevărul până la moarte.

„Şi tatăl dumneavoastră ţinea marţea, spuneţi, ca pe o zi nenorocoasă, iar dumneavoastră faceţi la fel. Eu cred că atât dumneavoastră cât şi tatăl dumneavoastră aţi păcătuit faţă de Sfântul Ioan Botezătorul socotind ziua lui drept zi nenorocoasă. Şi totuşi, slava voastră e chiar Sfântul Ioan.

Sau nu ştiţi, poate, că Biserica a închinat marţea acestui mare şi minunat sfânt? Nu una singură, ci toate zilele de marţi de peste an. Mai înainte de toate, însă, îngăduiţi-mă să vă lămuresc pe scurt, cui este închinată fiecare zi a săptămânii. Biserica Ortodoxă, călăuzită de Duhul Sfânt, a închinat: lunile, Sfinţilor îngeri ai lui Dumnezeu, marţile, Sfântului Ioan Botezătorul, miercurile, Cinstitei cruci a Domnului, joile, Sfinţilor apostoli ai lui Dumnezeu, vinerile, Cinstitei cruci a Domnului, sâmbetele tuturor sfinţilor mucenici pentru credinţă, duminicile, Învierii lui Hristos.

Potrivit cu aceste afierosiri sunt şi citirile, cântările şi rugăciunile pentru fiece zi din săptămână, pe care dumneavoastră, ca „bun ortodox” cum vă numiţi, ar trebui să le citiţi şi să le ştiţi. […] Prin Hristos, omul este mai mare decât stelele şi mai tare decât toate constelaţiile.

Aşadar, marţea, ziua marelui proroc şi înainte-mergător al lui Hristos, nu are nimic rău în sine, afară de răul pe care oamenii îl aruncă asupra ei – fiindcă zilele şi vremurile sunt în stăpânirea lui Dumnezeu. […] De vor fi păcatele voastre ca porfira, ca zăpada le voi albi (Isaia 1,18).

Nu vă e limpede că nu zilele ne fac pe noi nenorocoşi, ci noi facem nenorocoase zilele? […] În orice caz, toate zilele lui Dumnezeu sunt curate şi nevinovate.

Pace ţie şi bucurie de la Domnul!”

— Nicolae Velimirovici, episcop și teolog ortodox

Citește și: Boboteaza – Botezul Domnului, prăznuită pe 6 ianuarie, sărbătoarea care marchează începutul arătării dumnezeiești în lume și temelia botezului creștin

A te teme de marți înseamnă a uita cui este închinată. A fugi de o zi înseamnă a fugi de propria responsabilitate. Creștinul nu caută zile norocoase, ci inimă curată. Iar acolo unde este pocăință, fiecare zi devine binecuvântare.