Greșeala tăcută pe care o fac mulți părinți când își încurajează copiii: de ce „tu poți totul” poate deveni începutul unei rătăciri sufletești

Smerenia – temelia nevăzută a creșterii copiilor, după Părintele Porfirie

Într-o lume care îi învață pe copii să se afirme pe ei înșiși cu orice preț, învățătura duhovnicească a Părintelui Porfirie vine ca o răsturnare tăcută a logicii moderne. Pentru el, adevăratul „medicament” al formării copilului nu este ambiția, nici încrederea exagerată în sine, ci smerenia și încrederea deplină în Dumnezeu. Aceasta nu este o slăbiciune, ci o siguranță absolută, pentru că îl așază pe om în adevăr: Dumnezeu este totul, iar omul trăiește prin har.

Citește și: De ce felul în care întâmpinăm Anul Nou spune adevărul despre credința noastră și despre ruptura dintre viața creștină și obiceiurile lumești

„Medicamentul şi marele secret pentru creşterea copiilor este smerenia. Încrederea în Dumnezeu dă o siguranţă absolută. Dumnezeu este totul.

Nu poate nimeni să spună «Eu sunt totul». Aceasta vădeşte egoismul. Dumnezeu vrea să-i călăuzim pe copii la smerenie. Este nevoie de luare aminte atunci când îi îmbărbătaţi pe copii. Copilului nu trebuie să-i spui: «Tu vei izbuti, tu eşti important, eşti tânăr, eşti curajos, eşti desăvârşit!…». Nu-l folosiţi astfel pe copil. Puteţi, însă, să-i spuneţi să facă rugăciune. Să-i spuneţi: «Copilul meu, Dumnezeu ţi-a dat darurile pe care le ai. Roagă-te să-ţi dea Dumnezeu puteri, ca să le cultivi şi să reuşeşti. Să-ţi dea Dumnezeu harul Său». Aceasta este totul. Să înveţe copiii să ceară ajutorul lui Dumnezeu pentru orice lucru.”

Aceste cuvinte arată limpede pericolul unei educații centrate exclusiv pe „tu poți totul”. În spatele unor încurajări aparent pozitive se poate ascunde, fără să ne dăm seama, sămânța egoismului. Copilul ajunge să creadă că izvorul puterii este în el însuși, nu în Dumnezeu. Părintele Porfirie nu respinge susținerea copilului, ci schimbă direcția ei: de la autosuficiență la rugăciune.

A-l învăța pe copil să se roage pentru orice lucru înseamnă a-l învăța să trăiască în relație vie cu Dumnezeu. Darurile nu sunt negate, efortul nu este anulat, însă toate sunt așezate sub binecuvântare. Astfel, copilul crește fără frică, dar și fără mândrie, știind că nu este singur și că nu el este centrul lumii.

Această perspectivă duhovnicească, profundă și limpede, este consemnată în volumul Viaţa şi cuvintele, publicat la Editura Egumeniţa, una dintre principalele surse scrise care păstrează vie învățătura Părintelui Porfirie despre educație, familie și viața în Hristos.

Citește și: Hristos S-a întrupat pentru oameni, nu pentru îngeri – mărturia Părintelui Arsenie Papacioc despre responsabilitatea personală a credinței și trăirea care se face pe contul tău

Într-un timp al zgomotului și al afirmării de sine, aceste cuvinte rămân un reper discret, dar esențial, pentru toți cei care doresc să crească nu doar copii „de succes”, ci suflete așezate în adevăr.