Hristos S-a întrupat pentru oameni, nu pentru îngeri – mărturia Părintelui Arsenie Papacioc despre responsabilitatea personală a credinței și trăirea care se face pe contul tău

Arhimandritul Arsenie Papacioc vorbea adesea despre credință nu ca despre o idee înaltă, abstractă, ci ca despre o trăire concretă, simplă și personală, care se vede în gesturi mărunte și în felul în care omul se așază înaintea lui Dumnezeu și a celorlalți.

Citește și: De ce felul în care întâmpinăm Anul Nou spune adevărul despre credința noastră și despre ruptura dintre viața creștină și obiceiurile lumești

Pentru el, taina Nașterii Domnului nu era un eveniment poetic, ci o realitate cutremurătoare: Hristos Se naște în iesle ca Împărat al tuturor, dar în același timp ca Cerșetor de inimă omenească. Nu pentru îngeri S-a întrupat Cuvântul, ci pentru oameni. De aceea, întrebarea nu este una teologică sofisticată, ci profund practică: ce mai așteptăm? Ni se cere o trăire extrem de simplă, asumată personal, fără transfer de responsabilitate, fără justificări.

În gândirea Părintelui Arsenie Papacioc, credința nu este delegabilă. Nu poate fi trăită „în numele altora” și nici amânată. Este o relație directă cu Dumnezeu și, inevitabil, cu aproapele. Totul se face „pe contul tău”, cu libertate, dar și cu răspundere.

Una dintre întâmplările pe care le evoca pentru a explica această simplitate era din copilăria sa, de la țară. Văzuse o oaie care a dat din copită și s-a culcat, apoi o alta care a făcut la fel. Nedumerit, și-a întrebat mama de ce face asta, iar răspunsul ei a fost scurt și limpede: „Se închină”. Pentru copil, revelația a fost decisivă. Dacă oaia se închină, cum ar putea omul, înzestrat cu minte, voință și conștiință, să nu o facă?

Această imagine aparent naivă devine, în lectura duhovnicească a Părintelui Arsenie, un adevăr adânc: creația întreagă Îl recunoaște pe Dumnezeu, iar omul, care are capacitatea de a-L mărturisi conștient, este cu atât mai responsabil. Gestul închinării nu este mecanic, ci o mărturisire a Sfintei Treimi, o asumare a darului primit.

Citește și: Minunea tăcută de la Prislop: de ce mormântul Părintelui Arsenie Boca este mereu acoperit de flori vii, indiferent de vreme, anotimp sau îngrijire omenească

Pentru Arhimandritul Arsenie Papacioc, nu exista loc pentru interpretări complicate sau ocolitoare. Credința se vede, se trăiește și se asumă. De la ieslea din Betleem până la cel mai mic gest al omului, totul cheamă la aceeași concluzie: simplitatea sinceră este una dintre cele mai înalte forme ale adevărului trăit.