Această așezare monahală impresionantă reprezintă una dintre cele mai vechi și importante mărturii ale creștinătății răsăritene. Povestea sa nu este doar una despre credință, ci și o dramă istorică marcată de exil, distrugere și încercări repetate de restaurare a demnității unui loc sacru, cocoțat pe stâncile abrupte ale Turciei de astăzi.
Cuprins:
Originile imperiale și moștenirea Sfântului Apostol Luca
Bazele acestui complex monahal, un veritabil bastion al ortodoxiei grecești, au fost puse în anul 386 d.Hr. Evenimentul a avut loc sub domnia împăratului romano-bizantin Theodosie I, ctitorii fiind doi călugări veniți tocmai din Atena. Aceștia au ales un loc izolat pentru a ridica ceea ce avea să devină un centru spiritual de prim rang.
Citește și: Părintele Adrian Agachi: Apel la trezvie și discernământ
Faima mănăstirii a depășit rapid granițele locale datorită, în special, unei relicve de o valoare inestimabilă: icoana Maicii Domnului, denumită „Panagia Gorgoepekoos”. Tradiția bisericească și documentele istorice ale mănăstirii atestă un detaliu fascinant: această icoană ar fi fost pictată chiar de mâna Sfântului Apostol și Evanghelist Luca. Prezența acestui obiect de cult a transformat mănăstirea, timp de secole, într-un loc de pelerinaj esențial pentru lumea bizantină.
Dramatismul exodului din 1923 și misiunea secretă de recuperare
Istoria așezământului a luat o turnură tragică la începutul secolului XX. În anul 1923, ca efect direct al tratatului privind schimbul de populație dintre Grecia și Turcia, mănăstirea a fost abandonată definitiv. Condițiile plecării au fost extrem de dure: călugărilor li s-a interzis să ia cu ei obiectele de cult sau valorile mănăstirii, fiind forțați să părăsească incinta practic cu mâinile goale.
Totuși, înainte de plecare, a fost pus la cale un plan pentru salvarea celei mai de preț comori. Celebra icoană a fost ascunsă cu grijă sub pardoseala paraclisului Sfânta Varvara, în speranța că va putea fi recuperată ulterior. Acest lucru s-a întâmplat șapte ani mai târziu. În 1930, un călugăr a reușit să se întoarcă incognito la vechea mănăstire. El a recuperat icoana din ascunzătoare și a transportat-o în siguranță în Grecia, unde a devenit piesa centrală a noii Mănăstiri Sumela, ridicată în regiunea Macedonia greacă.
Alăturați-vă comunității Gânduri din Ierusalim
Urmăriți-ne pe canalele oficiale de WhatsApp și Telegram pentru a rămâne la curent cu ultimele noutăți:
Declinul, distrugerile și încercările moderne de restaurare
După plecarea comunității monahale, vechiul așezământ a intrat într-o perioadă neagră de degradare. Anul 1930 a fost marcat de un incendiu devastator care a mistuit întreaga structură de lemn a complexului. Dezastrul a fost amplificat ulterior de acțiunile de vandalism comise de populația de religie islamică rămasă în zonă, care a distrus mare parte din ceea ce focul cruțase.
Citește și: A murit Andreea Anița: Boala tinerei a unit românii din toate colțurile lumii
În prezent, locația funcționează strict ca obiectiv turistic, fără viață monahală activă. Totuși, autoritățile au permis o scurtă excepție istorică: pe 15 august 2010, guvernul turc a autorizat oficierea primei Sfinte Liturghii după 87 de ani de tăcere. Doi ani mai târziu, în 2012, statul a demarat un proces de restaurare. Cu toate acestea, situația a rămas incertă, deoarece începând cu data de 22 septembrie 2015, accesul a fost complet interzis, iar mănăstirea a fost închisă din nou, motivul oficial invocat fiind continuarea lucrărilor de consolidare și renovare.
