Patima care-l face pe om unealtă a diavolului şi îl supune aceleiaşi pedepse cu a îngerului căzut

Mândria este o „inflamaţie” a sufletului, rădă­cină şi izvor a toată păgânătatea, culme a răului, patimă care-l face pe om unealtă a diavolului şi îl supune aceleiaşi pedepse cu a îngerului căzut.

Patima mândriei nu lasă nicio virtute să se statornicească în sufletul omului şi să-şi facă lucrarea mântuitoare. Ca exemplu, Sfântul Ioan Gură de Aur dă parabola despre vameş şi fariseu (Luca 18, 9-14) şi zice: „Fariseul, care postea de două ori pe săptă­mână, nu era oare drept?” Dar ce zice? „Nu sunt ca ceilalţi oameni, răpitori, nedrepţi” (Luca 18,11). „Adese­ori omul cu conştiinţa curată cade în mândrie, şi dacă nu-l vatămă păcatul, îl vatămă mândria.”

Mândria îl lipseşte pe om de nădejdea mân­tuirii. Viaţa duhovnicească a creştinului trebuie să fie însoţită de cunoaşterea de sine şi de cunoaşterea propriei neputinţe – pe când mândria îl lipseşte pe om de vederea duhovnicească şi de această cunoaştere. Cu atât mai mult îl împiedică să-L cunoască pe Dumnezeu. Nimic nu este atât de potrivnic dragostei ca mândria. Aceasta dă naştere mâniei, iubirii de slavă, invidiei, geloziei, dispreţului faţă de să­raci, patimii banilor, răzbunării şi multor altor patimi.

Această patimă tulbură mereu sufletul omului şi-l face incapabil să îndure supărările şi restriştile.

Sfântul Ioan Gură de Aur dă acestei patimi pierzătoare ur­mătoarea definiţie: „A te socoti mai bun decât se­menii tăi este mândrie”. El spune că mândria este semnul prin care se deosebeşte o minte măr­ginită şi un suflet lipsit de nobleţe. Sfântul consideră că păcatul mândriei este mai rău decât curvia, şi explică: „…fiindcă, deşi curvia este un rău care nu poate fi dezvinovăţit, dar cel puţin unii mai pot spune că au fost biruiţi de dorinţă, pe când trufia n-are nici o pricină firească”.

Sfântul spu­ne, de asemenea, că e mai bine să fii prost decât mândru. Prostia este un rău doar pentru prostul însuşi, pe când mândria este o plagă şi pentru ceilalţi.

Ieromonah Ambrozie Ermakov

Extras din „Cum să biruim mândria”, trad. din limba rusă de Adrian Tănăsescu-Vlas, Ed. Sophia, București, 2010, pag. 61-62