Rugăciunea care se citește în tăcerea serii, 3 zile la rând, înainte de culcare, ca sprijin pentru cei care caută eliberarea de supărări și apăsare sufletească

Rugăciunea care aduce liniște sufletului în vremuri de apăsare

În ritmul grăbit al vieții, grijile zilnice, presiunile constante și neîmplinirile adunate pot slăbi treptat încrederea omului în sine. De aici, până la neliniște sufletească, apăsare lăuntrică și chiar deznădejde, drumul este adesea scurt. Atunci când puterile omenești nu mai sunt suficiente, rugăciunea rămâne sprijinul cel mai sigur.

Citește și: Ce se întâmplă cu adevărat lângă mormântul Părintelui Arsenie Boca – Locul unde durerile își găsesc alinarea, iar sufletele rătăcite se întorc la Dumnezeu

Tradiția Bisericii ne arată că, în momentele de încercare, chemarea stăruitoare a Numelui Domnului și mărturisirea sinceră a neputințelor proprii pot aduce alinare și vindecare. Rugăciunea rostită cu smerenie, seara, înainte de odihnă, devine un dialog tainic între suflet și Dumnezeu, în care omul își așază durerile, fricile și nădejdea.

Rugăciunea de mai jos este rânduită a fi rostită timp de 3 zile la rând, seara înainte de culcare, cu atenție și liniște, ca o mărturisire profundă a stării sufletești și ca o cerere de vindecare trupească și lăuntrică. Textul ei se păstrează integral, așa cum a fost transmis.

„Stăpâne Mult-Milostive, Doamne Iisuse Hristoase, Doctorul sufletelor şi al trupurilor noastre, vino şi vindecă-mă şi pe mine, netrebnicul robul Tău.
M-am îndepărtat de Tine, am rănit Bunătatea şi Iubirea Ta, am păcătuit la cer şi înaintea Ta, toate fărădelegile le-am săvârşit şi stau lipsit de toată virtutea şi sănătatea.

Izbăveşte-mă, Doamne, de toată apăsarea sufletească prin care trec cu dreptate şi pe care au pricinuit-o multele mele păcate. Eu sunt cel care am greşit pentru această pustiire şi pieire a sufletului meu. Egoismul m-a stăpânit, nepăsarea m-a înrobit, lenevirea m-a apropiat de ceasul morţii.

Iartă-mă, Doamne, şi vindecă netrebnicul meu suflet, îndepărtează de la mine duhul cel viclean care-mi aduce această nepăsare nesuferită a sufletului şi a trupului.Alungă greutatea din inima mea. Slobozeşte-mi sufletul şi trupul de deznădejde…

Miluieşte-mă, Doamne, şi iartă-mă pe mine cel apăsat şi suferind sufleteşte şi trupeşte, Tu, Care eşti Bucuria şi Lumina şi învierea şi Paștele desfătării noastre, Tu Care ne-ai făgăduit „nu Mă voi depărta de tine, nici nu te voi părăsi”, Tu, Cel Care Te-ai pogorât până la „vistieriile iadului”, căutând oaia cea pierdută, adică pe mine. Miluieşte-mă, Doamne, pentru rugăciunile Preacuratei, Preabinecuvântatei Maicii Tale, Bucuria noastră a tuturor oamenilor şi a tuturor Sfinţilor.

Amin!”

Citește și: Rugăciunea tainică rostită dimineața în Athos, care așază întreaga zi sub pază nevăzută și oprește lucrarea răului înainte să prindă putere

Rostită cu credință și răbdare, această rugăciune devine o lucrare lăuntrică de adâncire, o așezare a sufletului înaintea lui Dumnezeu, în care omul își recunoaște căderile, dar își pune și nădejdea în mila dumnezeiască. Pentru mulți, ea a devenit un sprijin în perioadele de încercare și o cale de redobândire a păcii interioare.