Veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni. Veţi fi urâţi de toţi: Avertismentul Mântuitorului înainte de apropierea sfârșitului

Cuvintele care nu trec: avertismentul Mântuitorului pentru vremurile de pe urmă

Există pasaje din Sfânta Scriptură care nu pot fi citite superficial. Ele nu sunt simple relatări, ci adevărate avertismente, rostite cu o claritate care străbate veacurile. Printre acestea se află cuvintele Domnului Iisus Hristos despre amăgire, războaie, prigoană, frică și, în cele din urmă, nădejde. Sunt cuvinte care nu descriu doar un context istoric precis, ci o stare permanentă a lumii căzute, aflată în așteptarea judecății și a mântuirii.

Citește și: Cine este obsedat de dreptate nu poate ierta, pentru că nici nu poate iubi: adevărul care explică de ce unii oameni nu pot ieși niciodată din conflict

În acest discurs, Hristos nu promite liniște, ci adevăr. Nu vorbește despre confort, ci despre răbdare. Nu ascunde prigoana, ci o așază înaintea ucenicilor ca pe o cruce inevitabilă. Totuși, dincolo de cutremure, foamete, frică și trădare, El lasă un mesaj limpede: nimic nu se petrece în afara voii lui Dumnezeu, iar cei care rămân statornici nu vor fi părăsiți.

Cuvintele de mai jos, consemnate de Evanghelistul Luca, sunt considerate de Tradiția Bisericii drept una dintre cele mai puternice descrieri ale vremurilor de pe urmă și ale încercărilor prin care vor trece creștinii adevărați:

„Vedeţi să nu fiţi amăgiţi, căci mulţi vor veni în numele Meu, zicând: Eu sunt, şi vremea s-a apropiat. Nu mergeţi după ei.
Iar când veţi auzi de războaie şi de răzmeriţe, să nu vă înspăimântaţi; căci acestea trebuie să fie întâi, dar sfârşitul nu va fi curând. Se va ridica neam peste neam şi împărăţie peste împărăţie. Şi vor fi cutremure mari şi, pe alocurea, foamete şi ciumă şi spaime şi semne mari din cer vor fi.
Dar, mai înainte de toate acestea, îşi vor pune mâinile pe voi şi vă vor prigoni, dându-vă în sinagogi şi în temniţe, ducându-vă la împăraţi şi la dregători, pentru numele Meu. Şi va fi vouă spre mărturie.
Puneţi deci în inimile voastre să nu gândiţi de mai înainte ce veţi răspunde; căci Eu vă voi da gură şi înţelepciune, căreia nu-i vor putea sta împotrivă, nici să-i răspundă toţi potrivnicii voştri.
Şi veţi fi daţi şi de părinţi şi de fraţi şi de neamuri şi de prieteni, şi vor ucide dintre voi. Şi veţi fi urâţi de toţi pentru numele Meu. Şi păr din capul vostru nu va pieri. Prin răbdarea voastră veţi dobândi sufletele voastre.
Iar când veţi vedea Ierusalimul înconjurat de oşti, atunci să ştiţi că s-a apropiat pustiirea lui. Atunci cei din Iudeea să fugă la munţi şi cei din mijlocul lui să iasă din el şi cei de prin ţarină să nu intre în el. Căci acestea sunt zilele răzbunării, ca să se împlinească toate cele scrise.
Dar vai celor care vor avea în pântece şi celor care vor alăpta în acele zile. Căci va fi în ţară mare strâmtorare şi mânie împotrivă acestui popor. Şi vor cădea de ascuţişul săbiei şi vor fi duşi robi la toate neamurile, şi Ierusalimul va fi călcat în picioare de neamuri, până ce se vor împlini vremurile neamurilor.
Şi vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ spaimă întru neamuri şi nedumerire din pricina vuietului mării şi al valurilor. Iar oamenii vor muri de frică şi de aşteptarea celor ce au să vină peste lume, căci puterile cerurilor se vor clătina.
Şi atunci vor vedea pe Fiul Omului venind pe nori cu putere şi cu slavă multă. Iar când vor începe să fie acestea, prindeţi curaj şi ridicaţi capetele voastre, pentru că răscumpărarea voastră se apropie.
Vedeţi smochinul şi toţi copacii: când înfrunzesc aceştia, văzându-i, de la voi înşivă ştiţi că vara este aproape. Aşa şi voi, când veţi vedea făcându-se acestea, să ştiţi că aproape este împărăţia lui Dumnezeu.
Adevărat grăiesc vouă că nu va trece neamul acesta până ce nu vor fi toate acestea. Cerul şi pământul vor trece, dar cuvintele Mele nu vor trece.
Luaţi seama la voi înşivă, să nu se îngreuieze inimile voastre de mâncare şi de băutură şi de grijile vieţii, şi ziua aceea să vină peste voi fără de veste, ca o cursă; căci va veni peste toţi cei ce locuiesc pe faţa întregului pământ.
Privegheaţi dar în toată vremea rugându-vă, ca să vă întăriţi să scăpaţi de toate acestea care au să vină şi să staţi înaintea Fiului Omului.”

Acest discurs nu se încheie cu frică, ci cu chemare la trezvie. Hristos nu cere calcularea vremurilor, ci curățirea inimii. Nu îndeamnă la panică, ci la rugăciune și priveghere. Într-o lume care se clatină, singura statornicie rămâne cuvântul Lui – consemnat de Evangheliști și transmis mai departe de Biserică, așa cum îl găsim în Sfânta Evanghelie după Luca, în capitolul care vorbește despre sfârșit, dar și despre începutul adevăratei împărății.

Citește și: Când dai, să nu-ţi pară rău. Să dai cu bucurie că lângă tine e îngerul care te scrie în cartea cu fapte bune. Iar dacă îţi pare rău, nu te poate scrie că te îndoieşti în inima ta

Pentru cel care citește cu inimă trează, aceste cuvinte nu sunt despre alții, ci despre fiecare dintre noi. Pentru că, așa cum spune Hristos, cerul și pământul pot trece, însă adevărul nu se clatină niciodată.