Avertismentul Părintelui Savatie Baștovoi despre marea înșelare care se apropie: „Antihrist trebuie să vină”
Într-o meditație profundă asupra timpului prezent și a viitorului profetic, Părintele Savatie Baștovoi a tras un semnal de alarmă cu privire la modul în care omenirea se îndepărtează de Dumnezeu și, fără să-și dea seama, pregătește calea către venirea Antihristului. „Cuvîntul cheie aici este ‘ales’, precum în cazul lui Hristos este ‘uns’. Hristos se traduce ‘uns’, ‘sfințit’. Hristos nu poate fi ales, numit, votat pentru că El vine la noi din sînurile Tatălui.”
Părintele avertizează că, spre deosebire de Hristos, Antihristul va fi introdus în lume ca o opțiune politică aparent salvatoare: „Antihrist este un fals hristos care vine de nicăieri și se cere a fi ales de oameni. Alegerea lui Antihrist se va face printr-o campanie electorală însoțită de minuni și promisiuni, așa cum ne-am obișnuit de acum să le vedem din patru în patru ani. Pînă la acea vreme, lumea trebuie să devină atît de săracă, încît promisiunea unei bucăți de pîine și a unui pahar de apă va fi suficientă pentru vinderea sufletului.”
Referindu-se la realitatea politică și socială a lumii de azi, părintele arată că scenariul despre care vorbește este în plină desfășurare: „Toată această tevatură este un ‘sfat’, o consfătuire pe care prorocul David o numește ‘sfatul necredincioșilor’, chiar la începutul Psaltirii sale. Nu există alt sfat al necredincioșilor decît cel care pregătește calea Antihristului.”
Pentru a întări acest mesaj, el amintește cuvintele Psalmistului: „Fericit bărbatul care nu a umblat în sfatul necredincioșilor și în calea păcătoșilor nu a stat și pe scaunul pierzătorilor nu a șezut” (Psalmul 1, 1).
În interpretarea Sfinților Părinți, mesajul devine și mai apăsat: „Sfântul Vasile cel Mare ne lămurește că aici avem de a face atât cu păgânii și ateiștii, cât și cu cei căzuți în păcate dintre cei aleși, dar și cu promotorii leprei păcatului prin parade și programe speciale. Căci așa explică Sfântul ‘scaunul pierzătorilor’ (în original ‘scaunul leproșilor’) – că stau aceștia călare pe păcat ca pe un tron de pe care, asemenea unei lepre, îi molipsesc și pe alții prin îndreptățirea și lauda păcatului.”
Părintele trage o concluzie gravă: „Oricine se amestecă cu ei și merge în sfaturile lor, este nefericitul care, fără să înțeleagă, ia parte la pregătirea căii lui Antihrist.”
El amintește că venirea acestuia este inevitabilă, conform Sfintei Scripturi: „Antihrist trebuie să vină, după cum scriu Scripturile și ne-a zis Însuși Hristos.”
Folosindu-se de imaginea unei lumi manipulabile, gata să creadă orice promisiune, părintele notează: „Lumea merge în chip profetic spre acele zile, iar faptul că oamenii cred promisiunile politicienilor și se isterizează unii contra altora este o dovadă că sunt gata să aleagă pe oricine îi minte frumos, uitând de avertismentele lui Hristos că la sfârșit se vor amăgi mulți, chiar și dintre cei aleși.”
În încheiere, el îndeamnă la întoarcerea spre valorile Evangheliei și la renunțarea la iluzia bunăstării lumești: „Singură smerenia rămâne văzătoare și duhul iubitor de sărăcie. Să recitim mai des Fericirile, dacă nu le știm pe de rost, ca să vedem pururea cât de diferit e ceea ce ne promite lumea față de făgăduințele lui Hristos.”
Mesajul său se încheie cu mărturisirea credinței: „Hristos a înviat, dragii mei!”
