Miracol medical: O femeie din Bacău, aflată în comă de două săptămâni, s-a trezit brusc cântând. Medic: „Nu cercetăm minunile lui Dumnezeu”
După un transplant hepatic reușit, dar urmat de o comă inexplicabilă timp de două săptămâni, o femeie din județul Bacău, internată la Spitalul „Sf. Spiridon” din Iași, a produs un moment neașteptat care a impresionat profund echipa medicală. Absolventă de canto și asistentă medicală de profesie, pacienta și-a recăpătat starea de conștiență în cel mai neașteptat mod: a emis o notă muzicală clară, imediat după ce medicul i-a cerut să cânte un „LA minor”. Întâmplarea, pe care profesorul doctor Cristian Lupașcu, șeful Clinicii II Chirurgie, o consideră „emoționantă și greu de explicat medical”, a stârnit aplauze în salonul de terapie intensivă, relatează dorctorulzilei.ro.
Femeia, care suferea de ciroză hepatică post-hepatită C, se afla de doi ani pe lista de așteptare pentru transplant. După intervenția chirurgicală, starea ei părea stabilă, însă la șase zile de la operație, a intrat brusc în comă, fără ca investigațiile neurologice și imagistice să indice o cauză clară. În ciuda funcționării normale a organelor, nivelul de conștiență al pacientei era absent, iar speranțele privind o recuperare completă erau extrem de reduse.
„Prognosticul era sumbru”, a explicat prof. dr. Cristian Lupașcu, adăugând:
„Au fost câteva probleme importante intraoperatorii pe care am reușit să le rezolvăm. Conexiunea vasculară arterială nu a funcționat de la început și a trebuit să luăm o bucată de arteră de la canalul respectiv și să facem o interpoziție între aorta recipientei și grefă, și asta a funcționat foarte bine.
Deși postoperator evoluția femeii era bună, la 6 zile după intervenție a intrat în comă. Nu mai răspundea la stimuli. Au fost realizate diverse investigații imagistice, au consultat-o cei mai buni neurologi din Iași, precum și un profesor de neurologie din SUA. Toți spuneau același lucru, că nu au mai văzut așa ceva și nu sunt speranțe ca pacienta să își mai revină.
Deși nu răspundea la stimuli, grefa funcționa foarte bine, la fel și inima și celelalte organe. Dar neurologic era în comă. Ne-am gândit la un AVC, dar l-am exclus după primirea rezultatelor. Prognosticul era sumbru. L-am anunțat și pe fiul ei, care era medic, că mama sa are șanse minime.”
În ciuda lipsei unui diagnostic clar, echipa medicală a continuat să monitorizeze pacientul zilnic. Micile semne de activitate – mișcări oculare, mișcări fine ale degetelor – erau singurele indicii ale unei eventuale reveniri. Speranțele erau însă minime, iar fiul pacientei, și el medic, a fost informat despre situația critică.
Totuși, într-un gest spontan, profesorul Lupașcu i-a cerut pacientei să emită o notă muzicală, un „LA minor”. Răspunsul acesteia – o notă clară, cântată după două săptămâni de comă – a produs un moment de tăcere și uimire, urmat de aplauze din partea echipei medicale.
„Mă duceam în fiecare zi la patul ei și chiar dacă era în comă îi vorbeam și o strigam pe nume. La un moment dat a început să miște puțin globii oculari și apoi în fiecare zi făcea progrese minuscule: deschidea ochii, mișca degetele, dădea din cap, dar nu vorbea. Cel mai greu și-a revenit limbajul. Ne gândeam deja că nu o să mai vorbească și nu o să mai cânte niciodată.
Într-o zi, aflându-mă lângă patul ei, mi-a venit în minte să îi cer să cânte o notă muzicală și i-am spus să îmi dea un LA minor. Într-o secundă, am auzit din gura pacientei nota muzicală. Toți medicii care erau atunci în salon au început să aplaude. Femeia și-a revenit cortical încet, încet.
Nu cercetăm minunile lui Dumnezeu, dar medical vorbind, probabil că a fost vorba de două lucruri. Primul se referă la faptul că a stat poate prea mult pe lista de așteptare și creierul ei, aflat în această insuficiență hepatică, a avut mai mult de suferit decât la alți pacienți. Iar al doilea aspect a fost acela că, văzând-o în această stare de comă, i-am schimbat complet medicația pe care i-o dădeam la început.”
După revenirea spectaculoasă, femeia a început un proces anevoios de recuperare neurologică și logopedică. A durat aproape un an până când a reușit să își recapete capacitatea de a se exprima fluent. Acum, pacienta vorbește clar și poate relua activitățile obișnuite, iar medicii consideră întreaga evoluție o reușită deosebită, demnă de manualele de specialitate.
Cazul este nu doar un exemplu rar de recuperare neurologică post-transplant, ci și o ilustrare a misterelor încă neelucidate ale conștiinței umane.
