Un tânăr de 20 de ani a murit în chinuri cumplite, acuzându-și tatăl că l-a crescut fără credință: „Ajung în iad pentru că n-ați vrut să mi-L arătați pe Dumnezeu”

O poveste cutremurătoare vine să reamintească părinților responsabilitatea covârșitoare pe care o au față de sufletele copiilor lor. „Părinții care nu se luptă din răsputeri să arate copiilor lumina lui Hristos, sunt primii care vor da seama de sufletul lor înaintea lui Dumnezeu.” Aceste cuvinte grele introduc o scenă tragică relatată de un preot chemat la căpătâiul unui tânăr de doar 20 de ani, aflat pe moarte.

Citește și: „În noaptea de Paște s-a deschis iadul!” Mărturia unei arătări înfricoșătoare

„Odată, un preot a fost chemat de o familie să spovedească pe singurul lor copil în vârstă de 20 de ani, care era pe moarte. Dar ce făcuse acest băiat? Fusese la o petrecere, jucase toata noaptea și transpirase așa tare încât a făcut o aprindere de plămâni. În clipa când m-a văzut, zise preotul, strigă către mine: Pleacă de aici, popă, n-am nevoie de tine, nu-mi trebuie mie spovedanie, n-am nevoie de predicile dumitale, nici nu mă gândesc la moarte, și chiar dacă ar trebui să mor, vreau să mor așa cum am trăit.”

În camera tensionată și împovărată de suferință, pătrunde medicul chemat în grabă. Reacția tânărului nu lasă loc de interpretări.

„Atunci intră pe ușă și doctorul. Bolnavul îi spuse doctorului: «Domnule doctor, spune-mi că n-am să mor, căci eu nu vreau să mor, nu vreau să mor.» «O, sărmanul meu prieten», zise doctorul, «cum să nu îți spun adevărul, nu pot să nu-ți spun adevărul. Nu se mai poate face nicio intervenție, este prea târziu. Dar nu te speria, căci în curând vei pleca la Dumnezeu.» «La Dumnezeu? Dar eu n-am niciun dumnezeu, lumea și prietenii mei sunt dumnezeul meu. Cuvintele mamei mele și credința despre care mi-a vorbit, nu le-am crezut. Spune-mi, doctore, spune-mi că nu voi muri, nu vreau să mor.»”

Durerea capătă glas în cuvintele disperate adresate tatălui său, într-un ultim reproș sfâșietor.

„Atunci își îndreptă privirea către tatăl lui care stătea îngrijorat și-i zise: «Ah, tată, tu m-ai adus pe calea aceasta fără de Dumnezeu. O, tată, acum văd că trebuie să mor, de ce nu mi-ai spus adevărul, de ce nu m-ai învățat credința și tu la fel ca mama, ca să vă cred pe amândoi? Am avut vreme să mă căiesc, am avut vreme, dar acum nu mai este pentru mine timp de pocăință. Voi muri îndată, și în curând voi fi în iad. Apă, apă», strigă, «dați-mi apă.»”

Ultimele clipe ale tânărului au fost marcate de o agonie de nedescris, după cum mărturisește preotul.

„Înainte de a muri, zise preotul, scoase niște strigăte așa de îngrozitoare, încât dacă ați fi fost de față, vi s-ar fi albit părul de frică pe loc. Nu se poate spune în cuvinte grozăvia acelor strigăte. Cred că nenorocitul de băiat văzuse alături de el pe diavolii care veniseră să-i ia sufletul să-l ducă în iad și cred că simțise mirosul cel împuțit al demonilor.”

Durerea părinților a atins paroxismul în acel moment fatidic.

„Sărmana lui mamă care atâția ani la rând îi vorbise despre Dumnezeu și n-a fost crezută, de multe ori a fost întâmpinată cu dispreț și indiferență, văzând această scenă sfâșietoare, a căzut leșinată. Iar pe fruntea necredinciosului și ticălosului lui tată, erau numai picături mari de sudoare, și se vedea cum îi sângerează inima, acum când fiul lui, singurul lui băiat, intrat la facultate și cu multe talente, frumușel cum era, căzu mort între perne, în strigăte sfâșietoare.”

Citește și: Manipulare ordinară în presa din Ucraina: Mitropolitul Longhin Jar, linșat mediatic cu acuzații fabricate privind droguri, violență și case de toleranță

Această întâmplare cutremurătoare nu este doar o tragedie de familie, ci o avertizare dureroasă despre cât de important este să sădești credința în sufletele celor dragi înainte ca timpul să nu mai ierte.