S-a arătat Sfântul Gherasim în peștera unde a viețuit: minunea care i-a cutremurat pe toți cei din mănăstire
O întâmplare tulburătoare și plină de har a fost relatată de o maică de la Mănăstirea Sfântului Gherasim din Kefalonia, Grecia, aducând o mărturie vie despre lucrarea nevăzută a sfinților și dragostea lor față de cei ce le cer ajutorul.
„Într-o zi a venit la mănăstire o familie care avea un copil foarte energic. În momentul în care au ajuns în biserică, acolo în mijloc era un sicriu cu o maică ce tocmai adormise. În jurul ei, maicile citeau la psaltire. Mergând acei credincioși ca să se închine la Sfintele moaște ale Sfântului Gherasim și după ce s-au rugat, au observat că băiatul lor dispăruse de ceva timp și au început să îl caute. După un timp de căutări, singurul loc pe care nu îl cercetaseră era peștera Sfântului Gherasim, la care se coboară pe o scară în spatele bisericii. Găsindu-l acolo, l-au certat și l-au întrebat de ce a stat acolo așa mult. Atunci copilul le-a răspuns că nu a putut pleca pentru că acolo, în peșteră, era un bătrânel care citea rugăciuni și nu se îndura ca să îl lase pe acel călugăr singur. Părinții s-au înfricoșat și l-au întrebat ce a discutat cu acel bătrânel. Atunci băiețelul le-a zis că l-a întrebat ce face acolo și el i-a răspuns că se roagă pentru copilașul său. Atunci au înțeles că acel bătrânel era Sfântul Gherasim iar copilașul său era sufletul acelei maici care tocmai adormise. Și de aceea Sfântul se ruga pentru ca sufletul care mergea la Judecata Stăpânului să primească răspuns bun. Acesta este lucrarea Sfinților cu cei ce îi iubesc și le cer ajutorul. Și ce frumos Sfântul Gherasim o numea pe acea maică din obștea mănăstirii pe care el o ctitorise, ‘copilașul său’. Sfinte Gherasim, roagă-te lui Dumnezeu pentru noi!”
Mărturia a fost primită cu emoție de obștea monahală și de pelerinii care se aflau atunci la mănăstire, aducând încă o dovadă vie a prezenței tainice, dar lucrătoare, a sfinților în viața credincioșilor. Sfântul Gherasim din Kefalonia este cunoscut pentru ajutorul său grabnic, iar această întâmplare întărește convingerea că sfinții nu își părăsesc niciodată turma, nici măcar după moarte.
