‘Viața este doar un moment. Un moment care e numai al tău’
În fața morții, toate certitudinile omului se destramă, iar întrebările esențiale încep să se adune ca umbrele unei treziri târzii. Povestea tulburătoare a unui om care se întâlnește cu Dumnezeu în clipa plecării din această lume ne amintește cât de efemere sunt lucrurile în care ne investim viața și cât de puțin luăm cu noi din ce am adunat. O meditație profundă despre sens, despărțire și bilanțul existenței.
Citește și: În ce fel putem recunoaște dacă o lucrare vine de la Dumnezeu sau este o înșelare diavolească?
„Un om a murit subit. Deodată L-a văzut pe Dumnezeu apropiindu-se de el, cu o valiză în mână și spunându-i: Fiul meu, e timpul să mergem…
Omul L-a întrebat pe Dumnezeu: De ce așa curând? Aveam atâtea planuri…
Îmi pare rău, fiule… dar acum este momentul plecării tale.
– Dar uită-te! Ce ai în valiză? Ceea ce ți-a aparținut?
Ce mi-a aparținut? Vrei să spui lucrurile mele, hainele, banii?
– Îmi pare rău, fiule, dar lucrurile materiale pe care le-ai avut nu ți-au aparținut niciodată. Aparțineau pământului.
Atunci sunt amintirile mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar acestea nu mai vin acum cu tine. Ele nu ți-au aparținut niciodată. Aparțineau timpului.
… Atunci talentele mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar nici acestea nu ți-au aparținut. Aparțineau circumstanțelor.
Atunci prietenii mei, membrii familiei mele?
– Îmi pare rău, fiule, dar ei nu ți-au aparținut. Aparțineau drumului tău prin viață.
Dar soția și copiii mei?
– Îmi pare rău, fiule, ei nu-ți aparțineau. Aparțineau inimii tale.
Atunci trupul meu?
– Nici acesta nu ți-a aparținut niciodată. Aparținea țărânei din care a fost luat.
Atunci e sufletul meu?
– Îmi pare rău, fiule, dar sufletul nu ți-a aparținut. Sufletul tău Îmi aparține Mie.
Atunci omul smulse valiza din mâna lui Dumnezeu și o deschise.
ERA GOOOOALĂ.
Cu o lacrimă de dezamăgire, omul Îl întrebă pe Dumnezeu:
– Nu am avut niciodată nimic?
– Ba da, fiule…
Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai și numai ale tale…
Tot ceea ce ai întreprins în viață este al tău. Numai faptele tale merg acum cu tine și vor trage de la sine după cântarul dreptății ceea ce a fost bun sau rău.
Viața este doar un moment. Un moment care e numai al tău. Este o călătorie plină de libertate ce-ți dă șansa să alegi ceea ce trebuie să faci. Tot ceea ce ai făcut, ție ți-ai făcut. Dacă ai făcut bine, bine vei avea și mulțime de martori vor mărturisi pentru tine, pentru binele făcut și vei fi pomenit în veac cu bucurie de toți cei pe care i-ai bucurat.
Însă de-ai făcut rău, cu ce te vei alege? Cum vor mărturisi cei ce ți-au fost în preajmă despre tine. Cum ți se vor arăta cu degetul faptele tale rele, care, pe lângă faptul că le-ai făcut, le-ai și înmulțit printr-un exemplu prost.
Și acum hai să mergem…”
Această alegorie profundă despre trecerea dintre lumi nu este doar o poveste, ci un avertisment blând: nimic din ce este trecător nu ne aparține cu adevărat. Singurul lucru care ne va însoți dincolo de prag este fapta. Iar pentru fiecare pas, alegere și gest făcut în viață, vom da răspuns. Pentru că, așa cum spune Dumnezeu în această poveste: „Fiecare din momentele pe care le-ai trăit au fost numai și numai ale tale…”
