Ideea că suferințele trupului nu apar întâmplător, ci sunt strâns legate de felul în care omul își trăiește viața lăuntrică, apare constant în gândirea duhovnicească ortodoxă. În această perspectivă se înscriu și reflecțiile Părintelui Arsenie Boca, care privea boala nu doar ca pe un accident biologic, ci ca pe o consecință a dezechilibrelor adânci din suflet și din minte. Pentru el, sănătatea nu putea fi separată de rânduiala vieții, de modul în care omul se raportează la sine, la ceilalți și la Dumnezeu. Când aceste repere sunt ignorate, urmările se pot vedea atât în plan psihic, cât și în plan fizic, mai ales în viața de familie și în relația dintre bărbat și femeie.
Cuprins:
Anxietatea și dezechilibrele ascunse din viața femeii
Părintele Arsenie Boca considera că femeia are nevoie de o viață așezată, în care împlinirea firească să nu fie amânată sau trăită în afara rânduielii. Din această perspectivă, el lega sănătatea feminină de viața conjugală trăită responsabil și asumat, nu de relații întâmplătoare sau de refuzul total al legăturii conjugale. Lipsa unei astfel de stabilități, spunea el, poate crea tensiuni adânci, care se transformă în tulburări psihice greu de dus.
În viziunea sa, femeile care nu mai primesc sprijinul firesc al vieții de familie – fie pentru că nu sunt căsătorite, fie pentru că se abțin de la relația conjugală, fie din cauza unei pierderi dureroase – ajung adesea să trăiască stări de neliniște profundă. Acestea nu se manifestă doar ca tristețe trecătoare, ci pot lua forma anxietății persistente, a iritabilității, a nevrozei și chiar a gândurilor de sinucidere. Sunt situații pe care le lega și de văduvia timpurie sau de imposibilitatea de a avea copii, contexte care pot zdruncina serios echilibrul interior.
În sprijinul acestei înțelegeri, Părintele Arsenie Boca invoca și autoritatea Scripturii, amintind cuvintele Sfântului Apostol Pavel despre viața conjugală trăită în echilibru și înfrânare:
„Să nu vă lipsiți unul de altul, decât cu bună învoială pentru un timp, ca să vă îndeletniciți cu postul și rugăciunea, și iarăși să fiți împreună, ca să nu vă ispitească din pricina neînfrânării voastre.“ (Corinteni, 7,5).
Acest îndemn nu este văzut ca o simplă regulă morală, ci ca o formă de protecție a sănătății sufletești și trupești a ambilor soți.
Durerea pierderii și rolul familiei
Supărările care depășesc măsura firescului, mai ales cele legate de pierderi dramatice, erau pentru Părintele Arsenie Boca semnale ale unor răni mai vechi. Moartea prematură a soțului sau a copiilor poate deveni o povară copleșitoare, însă el observa că lipsa copiilor amplifică sentimentul de singurătate și de abandon. Atunci când nu există urmași, durerea pierderii se adâncește, pentru că omul se vede rupt de orice continuitate, izolat într-o suferință fără sprijin.
În acest context, familia apare ca un spațiu de sprijin reciproc, în care echilibrul este esențial. Părintele vorbea despre evitarea extremelor: nici abuzul, nici refuzul nu pot construi o viață sănătoasă. Totuși, avertiza că echilibrul nu înseamnă libertate fără limite. Există o rânduială care trebuie respectată, iar încălcarea ei are consecințe.
Printre pericolele pe care le semnala se aflau consumul de alcool și excesele sexuale, văzute ca factori care distrug armonia dintre trup și suflet. El insista asupra necesității unei legături curate, în care iubirea trupească să nu fie despărțită de responsabilitate și de o anumită pudoare. Alcoolul, spunea el, nu afectează doar pe cel care îl consumă, ci poate avea urmări dramatice asupra femeii și asupra copiilor. De la sarcini extrauterine, cu risc vital pentru mamă, până la boli grave care se pot transmite urmașilor, aceste efecte erau privite ca roade ale neglijenței și ale lipsei de discernământ.
De asemenea, atrăgea atenția asupra unei mentalități egoiste, întâlnite la unii bărbați, care preferă femeile sterile pentru a evita responsabilitatea copiilor. O astfel de alegere, spunea el, nu rămâne fără urmări, fiind plătită printr-o viață ratată, lipsită de împlinire adevărată. Odată trecut timpul, avertiza părintele, nu mai există posibilitatea îndreptării, iar răspunderea rămâne în fața lui Dumnezeu.
Instinctul sexual și nevoia de rânduială lăuntrică
Un capitol important al reflecțiilor Părintelui Arsenie Boca privește folosirea greșită a instinctului sexual. El sublinia legătura directă dintre creier și viața instinctuală, arătând că abuzurile în acest plan afectează nu doar trupul, ci și mintea. Vindecarea, în această viziune, nu se face peste noapte, ci presupune un efort conștient de a hrăni mintea cu gânduri bune, cu idei duhovnicești și cu o disciplină interioară constantă.
Rolul duhovnicului și al medicului este văzut aici ca unul complementar: ambii trebuie să ajute omul, mai ales pe cei tineri, să înțeleagă pericolele unei vieți dezordonate. În contrast cu tendințele moderne, care promovează lipsa totală de frâne, părintele insista asupra necesității unei rânduieli clare, inclusiv în viața intimă.
Această rânduială era legată de calendarul bisericesc și de respectarea zilelor de post, a duminicilor și a sărbătorilor, considerate momente de reculegere și rugăciune, nu de satisfacere a plăcerilor trupești. De asemenea, recomanda reținerea în perioadele sensibile, precum sarcina și alăptarea, ca formă de grijă față de femeie și copil.
Toate aceste reflecții se regăsesc în textele atribuite Părintelui Arsenie Boca despre viața conjugală și bolile femeilor, unde perspectiva medicală se împletește cu cea duhovnicească. Mesajul de fond rămâne unul clar: sănătatea nu este doar rezultatul unor factori biologici, ci rodul unei vieți trăite în echilibru, responsabilitate și respect față de rânduiala firii și a credinței.
