Doliu imens în Biserica Ortodoxă: A murit ucenicul Părintelui Ilie Cleopa, Părintele Vasile Găină
O pierdere imensă a cuprins comunitatea ortodoxă din județul Botoșani, unde credincioșii plâng plecarea din această lume a unuia dintre cei mai îndrăgiți și respectați slujitori ai altarului. Părintele Vasile Găină, paroh al bisericii „Sfântul Nicolae” din Bălușeni, a trecut la Domnul duminică, 18 mai, lăsând în urmă nu doar o parohie îndurerată, ci și o întreagă viață dedicată slujirii lui Dumnezeu și sprijinirii celor aflați în suferință, relatează botosani.ro.
Citește și: ‘Vin ani grei. Vom avea mari încercări… Răutatea oamenilor a întrecut orice limită’
Într-un anunț transmis de Parohia „Sf. Nicolae” – Bălușeni, vestea trecerii în veșnicie a fost împărtășită cu tristețe profundă: „Dragi enoriași, cu durere în suflet vă anunțăm că PC. PR. Vasile Găină a trecut la Domnul. Părintele este depus la Biserica ‘Sf. Nicolae’ din sat, iar cei care doresc își pot lua rămas bun. Joi va avea loc slujba înmormântării. Pomeniți-l în rugăciunile voastre, pentru iertarea păcatelor și odihnă veșnică. Dumnezeu să îl ierte!”
A fost cunoscut ca un om cu har, cu inimă blândă și suflet jertfelnic, mereu prezent acolo unde durerea sau lipsurile îi chemau pașii. A ridicat case pentru copiii orfani sau bolnavi, a oferit hrană celor flămânzi, și-a îndreptat toate puterile spre sprijinirea celor care nu aveau alt sprijin decât mila și bunătatea semenilor. Părintele Vasile Găină nu a fost doar un duhovnic respectat, ci un model viu de slujire tăcută și de sacrificiu personal pentru binele celorlalți.
Într-un interviu emoționant oferit în urmă cu câțiva ani, părintele mărturisea cu smerenie profunzimea chemării sale: „Dumnezeirea nu se învaţă, ci se trăieşte. V-am mai spus eu, omul nu este bun din fire, nici îngerii nu sunt buni din fire, numai Dumnezeu este bun din fire. Deci, omul poate să dobândească bunătatea numai prin bunăvoiţă, prin felul de a se raporta la cei de lângă el, la cei în suferinţă. Preoţia, după cum spun sfinţii părinţii, porneşte din pântecele mamei. Dumnezeu ştie, de dinainte de a te naşte, că acolo, în pântecele mamei este cineva care mai târziu va fi unealta lui. Şi dacă aşa mi-a fost rânduit, să fiu unealta lui, am căutat să respect asta. Sunt 30 de ani de când sunt preot.”
Chiar și atunci când boala l-a încercat, nu și-a abandonat misiunea. S-a ridicat mereu din suferință cu o forță tainică și a revenit între oameni, dăruindu-le rugăciune, alinare, sprijin și nădejde. Dragostea față de Dumnezeu și de aproapele nu l-au părăsit niciodată.
În fața întrebării dacă a regretat vreodată calea pe care a urmat-o, părintele răspundea fără ezitare: „Niciodată! Pentru că mi-am dat seama de mic copil că acesta este drumul meu şi chiar dacă am avut în viaţă eşecuri, ca fiecare, nu mi-am pierdut credinţa. Chiar dacă am căzut, m-am rugat şi m-am ridicat, iar dacă Dumnezeu nu m-ar fi iertat, n-aş fi ajuns unde sunt acum. Consider că Dumnezeu a fost lângă mine şi fac ceea ce trebuie să facă un preot în misiunea lui pe care Dumnezeu i-a dat-o.”
Părintele Vasile Găină a fost format spiritual sub îndrumarea marelui duhovnic Cleopa Ilie, de la care a primit îndemnuri și sfaturi prețioase în vremurile grele. Reamintea adesea vorbele părintelui Cleopa: „Băi, împărtăşania nu-i borş cu fasole, să fie lege! Împărtăşania este trupul şi sângele lui Hristos. Voi ca preoţi să aveţi mare grijă iar mirenii care vor să se împărtăşească să fie atenţi. Sunt mulţi care alimentează împărtăşania în fiecare duminică. Nu e bine aşa.”
În predicile și îndrumările sale, accentua deseori rolul preotului ca instrument al lui Hristos în lucrarea de mântuire: „În rugăciunea de dinainte de spovedanie se spune aşa: ‘Hristos stă dinaintea voastră şi eu sunt doar un martor să mărturisesc toate câte îmi veţi spune voi mie. Iar dacă îmi veţi ascunde mie un păcat din toate păcatele voastre, îndoit le veţi avea.’ Socotind dară că dacă aţi venit la doctor, nu vă întoarceţi nevindecaţi. Atunci când ne spovedim, când omul se apropie de scaunul spovedaniei, să se apropie ca de Mântuitorul Hristos, pentru că atunci, în scaunul acela, nu este prezent preotul-omul ci Hristos Domnul. Prin preotul care este intermediar şi căruia Dumnezeu i-a dat harul de a lega şi a dezlega păcatele oamenilor. Sfântul Ilie a legat cu rugăciune cerul şi a dezlegat cu rugăciune, dar preotul are o putere mai mare pentru că dezleagă sau leagă intrarea în împărăţia lui Dumnezeu.”
Plecarea sa lasă un gol greu de acoperit, dar moștenirea sa duhovnicească va continua să dăinuie în inimile celor care l-au cunoscut, în casele pe care le-a construit, în viețile pe care le-a mângâiat și în rugăciunile pe care le-a înălțat pentru toți.
Dumnezeu să-l odihnească în pace pe părintele Vasile Găină, iar amintirea sa să rămână vie în inimile celor pe care i-a iubit și i-a slujit cu dăruire până în ultima clipă.
