Ce se întâmplă cu societatea atunci când bisericile se golesc
În ultimele decenii, sociologii și economiștii au început să observe un fenomen care depășește granița strict religioasă și intră adânc în structura socială a comunităților moderne. Scăderea participării la viața religioasă organizată nu este doar o schimbare de comportament spiritual, ci pare să fie asociată cu transformări profunde în sănătatea psihică, socială și chiar fizică a unor grupuri largi de populație.
Cuprins:
Citește și: Istoria completă a lui Moș Crăciun: transformarea unui sfânt creștin într-un simbol comercial
Un studiu amplu realizat în Statele Unite indică faptul că retragerea constantă din viața bisericii, mai ales în rândul anumitor categorii sociale, a coincis cu o creștere îngrijorătoare a mortalității cauzate de fenomene precum sinuciderea, supradozele de droguri și afecțiunile asociate consumului de alcool.
Declinul participării religioase și „decesele de disperare”
Cercetarea arată că statele americane în care frecventarea slujbelor religioase a cunoscut cele mai accentuate scăderi între anii 1985 și 2000 au fost și cele în care au apărut creșteri semnificative ale așa-numitelor „decese de disperare”. Acestea includ sinuciderile, decesele cauzate de supradoze și bolile hepatice alcoolice.
Un element esențial subliniat de autori este că această tendință nu a început odată cu explozia consumului de opioide de la finalul anilor ’90, ci mult mai devreme, în paralel cu declinul participării religioase.
„Ceea ce vedem în acest studiu este începutul poveștii, înainte ca opioidele să devină o problemă majoră, și arată că decesele de disperare începuseră deja să crească atunci când a lovit criza opioidelor”, a explicat Tamar Oostrom, coautoare a studiului și profesoară asistentă de economie la The Ohio State University.
Cine sunt cei mai afectați
Analiza datelor a arătat că scăderea frecventării bisericii a fost determinată în principal de americani albi de vârstă mijlocie, fără studii universitare – exact categoria care a înregistrat cele mai mari creșteri ale mortalității în ultimele decenii.
Legătura dintre reducerea participării religioase și creșterea deceselor a fost observată atât în mediul rural, cât și în cel urban, la bărbați și la femei deopotrivă, ceea ce sugerează un fenomen social larg, nu unul limitat la un anumit context local.
Rolul „blue laws” și schimbarea ritmului social
Pentru a înțelege mai bine cauzalitatea, cercetătorii au analizat efectele abrogării așa-numitelor „blue laws” – legi care interziceau funcționarea multor afaceri în zilele de duminică, reducând astfel concurența față de mersul la biserică.
În 1985, state precum Minnesota, Carolina de Sud și Texas au renunțat la aceste legi. Comparate cu alte state, rezultatele au arătat o scădere de 5–10 puncte procentuale a participării săptămânale la slujbe, urmată ulterior de o creștere a ratelor deceselor de disperare.
O criză care precede opioidele
Potrivit explicațiilor oferite de Oostrom, din anii ’70 până la începutul anilor ’90, mortalitatea cauzată de aceste fenomene era în scădere. Ulterior, tendința s-a stabilizat, iar această stagnare coincide cu declinul participării religioase și cu efectele abrogării „blue laws”. Abia după introducerea OxyContin, în 1996, ratele au explodat.
„OxyContin și criza opioidelor au agravat o situație deja proastă, dar decesele de disperare erau deja în creștere”, a subliniat cercetătoarea.
Pierderea sensului și a legăturilor comunitare
Explicația nu se limitează la lipsa interacțiunii sociale. Studiul nu a identificat un declin similar în alte forme de activitate comunitară din aceeași perioadă, ceea ce sugerează că rolul religiei este distinct.
„Religia poate oferi o modalitate de a-i da sens lumii și un sentiment de identitate în relație cu ceilalți, lucruri care nu pot fi ușor înlocuite de alte forme de socializare”, a explicat Oostrom.
Interesant este că, în perioada analizată, credința în Dumnezeu nu a scăzut semnificativ. Ceea ce s-a schimbat a fost raportarea oamenilor la religia organizată și la participarea efectivă la viața bisericii.
„Ceea ce s-a schimbat este dacă oamenii se identifică drept religioși și dacă merg la biserică. Aceste aspecte contează atunci când vorbim despre decesele de disperare”, a precizat ea.
Există o cale de întoarcere?
Autorii studiului ridică întrebarea dacă o revenire la viața religioasă organizată sau implicarea în alte forme de comunitate ar putea inversa aceste tendințe. Concluziile sunt însă rezervate.
„Din câte știm, rezultatele de până acum sunt pesimiste în această privință”, notează cercetătorii.
În lipsa unui substitut care să ofere sens, identitate și sprijin comunitar comparabil cu cel oferit de religie, declinul continuu al participării religioase ar putea avea efecte pe termen lung asupra sănătății și mortalității.
Citește și: A devenit păcatul normalitate și pocăința o rușine publică?
„Oamenii sunt mai puțin religioși acum și nu a apărut un substitut care să ofere ceea ce oferea religia pentru mulți dintre ei. Iar lucrarea noastră sugerează că acest lucru ar putea avea efecte pe termen lung asupra sănătății și mortalității”, a concluzionat Oostrom.
