A fi ortodox înseamnă să fii purtător de Hristos şi purtător de Duh Sfânt

În chiar esenţa sa, Ortodoxia nu este nimic altceva decât Personalitatea Dumnezeului-Om Hristos perpetuată de-a lungul tuturor veacurilor, perpetuată în cadrul Bisericii.

În vreme ce Dumnezeul-Om este adevărul fundamental al Ortodoxiei, adevărul fundamental al oricărei heterodoxii este omul sau fragmente ale fiinţei sale – raţiunea, voinţa, simţurile, sufletul, trupul, îndemânarea.

Omul integral nu există în heterodoxie; omul integral este împărţit în atomi, în particule. Şi totul este spre slava măreţiei omului. Dar întocmai precum „arta de dragul artei” este un nonsens, tot astfel este un nonsens să spui „omul de dragul omului”. Calea duce spre un jalnic iad, acolo unde este supremul idol – şi nicăieri nu există un idol mai jalnic decât el.

Cel dintâi adevăr al Ortodoxiei este acela că omul nu există de dragul omului, ci pentru Dumnezeu, sau, mai bine spus, pentru Dumnezeul-Om. Prin urmare, noi stăm cu Dumnezeul-Om în numele omului. Doar într-însul este cu putinţă înţelegerea fiinţei omului; doar în El este cu putinţă îndreptăţirea existenţei omului.

Toate tainele cerului şi ale pământului sunt adunate în acest adevăr, toate valorile tuturor lucrurilor pe care omul le poate contempla, toate bucuriile tuturor desăvârşirilor la care poate omul ajunge.

Indirect şi direct, Dumnezeul-Om este totul în Ortodoxie. Astfel, omul se află într-însul, dar în heterodoxie există doar omul.

În chiar esenţa sa, Ortodoxia nu este nimic altceva decât Personalitatea Dumnezeului-Om Hristos perpetuată de-a lungul tuturor veacurilor, perpetuată în cadrul Bisericii. Ortodoxia îşi are propria sa pecete şi semn prin care ea se delimitează şi se distinge. Ea este persoana strălucitoare a Dumnezeului-Om, Hristos.

Tot ceea ce nu cuprinde acea Persoană nu este ortodox. Tot ceea ce nu are Dreptatea, Adevărul, Dragostea şi Veşnicia Dumnezeului-Om nu este ortodox. Tot ce doreşte să împlinească Evanghelia Dumnezeului-Om în această lume, cu metodele acestei lumi şi prin metodele împărăţiilor acestei lumi, nu este ortodox, ci înseamnă înrobirea faţă de cea de-a treia ispitire a diavolului.

A fi ortodox înseamnă să-L ai pe Dumnezeul-Om pururea în sufletul tău, să vieţuieşti într-Însul, să cugeti într-însul, să simţi într-însul, să lucrezi într-Însul.

Cu alte cuvinte, a fi ortodox înseamnă să fii purtător de Hristos şi purtător de Duh Sfânt. Omul ajunge aici atunci când, în trupul lui Hristos-Biserica, întreaga sa fiinţă este plină de Dumnezeul-Om Hristos, din cap până în picioare. Din această pricină, omul ortodox „este ascuns cu Hristos în Dumnezeu” (Col 3:1-3).

Dumnezeul-Om este axul central al tuturor lumilor, de la lumea atomului, la lumea heruvimilor. Orice fiinţă care se rupe de această axă, se cufundă în groapă, în chinuri, în agonie. Lucifer s-a rupt şi a devenit satana; îngerii s-au rupt şi au devenit diavoli; omul s-a rupt în cea mai mare parte şi a devenit neom („non-om”). (Sfântul Justin Popovici)

Extras din Sf. Nicolae Velimirovici, Sf. Justin Popovici, Lupta pentru credință și alte scrieri, trad. de prof. Paul Bălan, Ed. Rotonda, Pitești, 2011, pag. 102-104

loading...

De asemenea, ai putea dori...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *